Capitolul 41:Lay somnorosul

54 4 2
                                    

Pov Nat
Mergem deja de câteva minute și aproape că mi-am julit întreaga mana. Noroc cu luna care mai încearcă sa isi trimită lumina printre crengile copacilor care vor să ne blocheze vederea si trecerea. Si ce merge mai bine cu un  întuneric partial decât un sunet ciudat de plânset? În mod normal oamenii ar trebui sa o ia in direcția opusă când sunt dintr-o pădure stranie cu un telefon al cărei baterie riscă sa ia foc. Însă eu si Chanyeol nu suntem pe creaca noastră și,curioși fiind,incercam să aflăm de unde provine acel zgomot.
Mă uit la prietenul meu și observ cât de dedicat e în meseria asta de detectiv. Si parcă simțind că e privit se uita la mine zambindu-mi. E atât de liniștitor.
Nat:Chanyeol... deja mergem de ceva timp si nu dăm de sursa acestui zgomot. Cred că ar trebui să renunțăm. Poate vom afla mâine...
Chanyeol:*pare că nici nu mă aude**sta si se gândește* Asta e! Stiu de ce nu găsim dar totuși pare că suntem aproape de zgomot. E din cauza ca noi suntem la înălțime. Noi auzim ecoul a ceva ce e jos,la baza muntelui.*zambeste si ma ia de mână coborând în viteză stanca pe care urcasem*
Nat: Chanyeol,ar trebui sa încetinim...nu vad nimic în fața mea și nu vreau nici să mor pe aici.
Chanyeol: Am ajuns. Nu mai ai de ce să-ți faci griji.*spuse amuzat si gâfâind* Acum chiar cred că suntem aproape.
Nat:Aici chiar nu vad nimic. Luminează prin jur te rog.
Chanyeol: Ups...
Nat: Ce a fost cu acel ups?*mă întorc brusc spre el* Chanyeol?*mă dau mai aproape de el*
Chanyeol:Mi-a murit telefonul...
Nat: Asta înseamnă că va trebui să stăm încă patru ore pana se va lumina?*îl iau în brațe*
Chanyeol:Va fi bine. Odata am stat așa cu băieții în natură. Nu se va întâmpla nimic. Nu există animale sălbatice în zona.
Nat: Spuse cel care considera ca niște câini erau lupi...
Chanyeol:Am o imaginație bogată. Ce pot sa zic?
Nat: Mi se pare mie sau s-a mișcat ceva acolo?
Chanyeol:*se întoarce* Unde...?*se da ușor în spate cu mine*
Nat: Vom muri aici?*îmi închid ochii si îmi rezem capul de spatele lui*

                                                             * * *

Pov Ale
Eu: Băieți! Calmati-vă! Nu e momentul sa va certați.
Încerc să acopăr vocile lor ca sa înceteze însă îmi dau seama acum prin ce treceau profesorii mei din gimnazială. Acești așa-ziși oameni maturi mai au puțin și  vor sparge tot de prin jur.  Incerc sa ma ridic insa imediat Kyungsoo îsi pune mâna pe umărul meu,ca apoi lumina să se închidă si sa se deschida si sa se audă sunete foarte ciudate. Se strâng toți în jurul canapelei si se ia  în brațe,eu fiind bineînțeles cea turtita la mijloc. S-ar fi zis că printre atatia aratosi nu-ți pasă dacă ajungi într-o asemenea situație însă va zic clar că nu va doriți așa ceva. Mai ales că dardaiau lângă mine mai rău ca piftiile. Acei mușchi nu te ajuta cu nimic in acel moment,poate doar te turtesc mai tare. Dar dragul meu iubit,D.O, s-a gândit și la micuța de mine si cumva m-a îndepărtat de ei.
Eu: Mersi... Credeam că îmi voi auzi rupandu-se toate oasele.
D.O:Ei ar fi în stare*ma ia în brațe*
Eu:Ce e cu lumina?
D.O:Nu stiu...e destul de veche cabana...
Eu: Băieți! Sa se duca unul dintre voi la generator să vadă ce are.
Kai: Chiar trebuie?
Mikaela: Bine. Ma duc eu.
Kai: Cum sa pleci singură în beci?*îngrijorat*
Xiumin: Vrei să pleci cu ea ca sa nu fie singura? În sfârșit ai devenit si tu mai curajos!
Kai o ia de mână pe Mikaela si merge sa vadă ce e la generator. Dupa câteva minute auzim țipete de jos,iar Suho si Minseok ca niște frați mai mari ce sunt  coboară în beci neuitand sa ia cu ei o tigaie si niste cuțite drept arme.
Eu:Kyungsoo?*mă uit la el îngrijorată*
Chanyeol:De ce va jucați cu luminile*glasul sau răsună asa tare in urechile noastre încât ne făcu sa ii răspundem cu o serie de ,,atacuri" asupra lui cu tot felul de obiecte ce ne picau la mână*
Poate că dacă nu trântea ușă când a intrat nu am fi avut această reacție, însă sperioși din fire fiind, știm că trebuie să ne protejam de orice pare amenințător.
Nat:Ce tot aveți? De ce îl atacați pe Chany?*mă vede**sare pe mine si ma îmbrățișează strâns*
Eu:Nu pot sa respir...
Baekhyun:El de ce a intrat tipand în casa?
Chanyeol:Eram entuziasmat...
D.O:Oh da... Asa face el. De aia se înțelege așa bine cu Baekhyun,gălăgiosii nostri.*zâmbește*
Chanyeol:*trece peste vorbărie* uitați pe cine am găsit eu si Nat.*lasă să intre pe ușă Ji Ah*
Baekhyun:*nervos*Ea ce caută aici? Trebuia să o lăsați în padure ori unde ați gasit-o!*o da pe Soo Eun în spatele lui*
Nat: Ni s-a părut interesant faptul că ea se străduia din răsputeri sa ajungă la mașină deghizată așa.
Eu: Pe lumina stinsă chiar seamana cu ființă care ne-a atacat azi dimineață în casa.
Nat: Si e aceeași cu cea din pod. Mâsâitul ala era înregistrat pe telefon*da drumul la înregistrare*
Baekhyun:De. Oprete-o. E ciudată rău acum.*se apropie de ea* Te-ai distrat speriindu-ne si urmărindu-ne până aici?
Ji Ah:Oppa... Nu am vrut sa te sperii si pe tine. Țintele erau ele! Ele au intrat prin efracție în casa când voi nici nu ajunseserati.
Baekhyun: Chiar nu-mi pasă. Dacă tu erai ascunsa in acel dulap si știai că ele au intrat inaintea noastră înseamnă că tu deja erai aici ceea ce nu va fi prea ok pentru tine.*serios*
Ji Ah: Oppa...ce e cu fata din spatele tău? De ce o protejezi?  Ai promis că ești al meu.
Baekhyun: Nu am promis ceva de genul asta nimănui.*plictisit* Chanyeol. Du-o sus într-o camera si incuie-o acolo. Cine știe ce grozăvii ar mai face dacă am lasa-o libera... Nu am fi în siguranță.
Nat: Stiu si eu...? Nu e cam ciudat si ilegal sa tinem în casa cu forța pe cineva?
D.O: Nu. Nu e prima data când face asta. Dar noi am făcut greșeala de a trece cu vederea de fiecare dată spunand ca e un fan nevinovat care vrea atenția noastră. Dacă va sta de vorbă cu CEO poate va înțelege...
Baekhyun: Si daca nu va înțelege va invata să o facă. Pana la urma avem si noi o viață privata*isi da ochii peste cap,o ia de mână pe Soo Eun  si intra  in camera*Ya! Ce cauți tu aici?
Lay: Dorm? Fii un coleg bun si du-te în altă parte cu noua ta iubita.
Baekhyun:Cred ca ai uitat a cui e camera asta. Tu o ai pe ultima din hol. Ai greșit camera.
Lay: Era cam departe,iar mie mi-a fost cam somn... Aici am avut un vis extraordinar*iese din camera si se duce in camera lui*


Buna! Am revenit după câteva zile cu un nou capitol^^ sper ca a fost cât de cât interesant...
Pe data viitoare:)

Vecini fugariUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum