I found the power. [SasuSaku] Iubire Imposibila 3.

Control

Sasuke pov.

Sakura... Atât de încrezătoare și de frumoasă ca o zeița. Puternică puțin spus. Ne-am pus cu un dușman redutabil și acum trebuie să îl distrugem. Dacă nu reușim dezbinarea lor prin poze atunci o facem prin forță brută . Știu că are sange rece chiar și cu prietenii ei. Îi dau un ghiont în coaste persoanei de lângă mine pe care am furat-o fără ca măcar să ne uităm bine la acesta.

- Dragule, tu chiar crezi că niște amărâte de poze o să distrugă o prietenie de o viață ? Nătărăule... Niciodată nu o să poți să îmi dezbini gașca . Totuși chestia pe care o vei face tu in momentul de față îți va aduce o moarte sigură și lentă . Deci dă-i drumul. Încearcă să ne dezbini. Poți aduce și o armată că este degeaba. Noi vom fii uniți până la moarte și nici dracu nu ne vă dezlipi. Spune Sakura uitându-se plina de bucurie la el.

Hmm... Deci cu pozele nu functioneaza. Ia sa vad daca reuseste sa o motiveze asta. Il ridic incet pe prizonierul nostru si cu o sabie la gatul ei intru lejer in scena langa Naruto. Sakura cand ma vede intra in panica. Grav. Se citeste asta pe chipul ei atat de lejer incat ma bucur si uimesc in acelasi timp si eu.

- Ai de ales Sakura. Ori tu, ori el... Spun apropiind si mai mult sabia de gatul prizonierului nostru ranjind copios.

Nu mai are ce sa mai faca decat sa vina cu noi. Acolo insa o vom omora.

Sakura pov .

Cine dracu l-a rapit pe maestru? Dar cum? Ma uit la Kakashi. Persoana care ma invatat atat de multe este chiar in fata mea amenintat cu sabia? Nu inteleg cum de au reusit imbecili astia sa ii rapeasca. Dispretul pe care il am asupra lor devine mai mare cu zii care trece si mai mult ca sigur o sa devina si mai mare. Bagami-as p**a in viata lor de orfani nenorociti ca ii calc pe cap... Stai! De ce p**a mea spun asta in gand?

Inainte sa spun ceva il vad pe Sasuke ca face un semn in spate si ghicitii ce? Foarte frumos in spatele meu au aparut cateva namile cu fostii mei colegi... Neji, Shikamaru si cativa pici incepatori cred de-ai maestrului. Eh, vor ajunge mari si vor fii de neoprit. Erau pe putin 30 de barbati in jurul meu. Eram inconjuratii si cu garda jos. Nu aveam arme nu aveam nimic. Eram atat de goi ca o curva... Doamne, nu pot sa cred asa ceva.

Toti prieteni mei au fost capturati la randul lor de matahalele natarailor astora din fata mea si eu am ramas singura. Si in scaun cu rotile si fara arme... P**a mea nu pot face nimic. Ura... Dispret... Nebunie? Nu...

Otaku pov.

"Ura... Dispret... Nebunie? Nu..."  Oh... Nu... Si-a pierdut controlul... Cineva trebuie sa o opreasca. Va rog... Cineva... Nebunie... Astfel o sa ajunga Sakura... Deja este intr-o depresie adanca. Nu mai constientizeaza ce se intampla in jurul ei. Se vede... Oricat de mult incearca sa ascunda asta nu o sa poata tocmai pentru simplu fapt ca realizeaza cu greu ceea ce se intampla.

Stau si observ. Vreau sa vad cum decurg lucrurile. Stiu ca este greu pentru ea inca in momentul de fata nu pot face absolut nimic. Sunt atent... La ei... La gasca Sakurei... La printesa mea... Nu stiu ce sa fac.  Are nevoie de mine si eu sunt nepunticios. Doamne Sakura, nu stiu cum vom scapa de asa ceva.

Intru in gandurile tuturor. Cei luati prizonieri sunt in panica inafara de maestru. Lui Kakashi-sensei nu ii pot citi nici macar un gand. Cei din gasca incearca sa gaseasca o solutie si nu pot, pentru ca de fiecare data exista ceva prost si putred la mijloc. Iar Sakura... In. apul Sakurei se observa clar ca intunericul ii acapareaza creierul.