I found the power. [SasuSaku] Iubire Imposibila 3.

Ce sunt eu?

Sakura pov.

Acesta era... Otaku? Ma asteptam sa fie Sasuke. Il observ pe Otaku cum doarme langa mine. El este dragut. Fațuca lui este atat de dulce. Corpul lui bine definit este magnific. Parul lui roscat este atat de moale si de fin, ce dragut. Nu stiu de ce simt aceasta atractie pentru el... Nu stiu de ce ma simt atrasa de el.

"PROASTO!!Sasuke era sa moara pentru tine si tu te uiti la Otaku si il dezbraci din privirii si mai ai si imagini perverse in cap. Am inteles ca el este Hot dar sa stii ca si Sasuke este la fel de HOT!!" ma mustreaza constinta mea. Hai sa fim seriosi... Da el era sa se omoare pentru mine dar nu i-am cerut eu asta. Ii sunt recunoscatoare si da tin la el dar sincer nu l-am pus eu sa se bage in cosciug cu mine.

Dar sincera sa fiu mi-a placut sa ma trezesc in bratele lui in cosciug. M-a facut sa imi dau seama ca nu sunt singura. Mi-a demonstrat ca ma iubeste si ca ar face orice pentru mine. Ma uit la Otaku cum doarme, ii dau mana la o parte de pe soldurile mele si cobor din pat. Sasha mi-a observat miscarile si la fel de usor se da si el jos din pat. Imi iau o camasuta de noapte putin mai grosut si ma duc pe balcon. Este deja noapte. Stelele stralucesc atat de minunat si lumina lunii reuseste sa infranga intunericul.

Dar intunericul gaseste mereu o cale de scapare. Pana si la cel mai mic punct. Oare eu ce sunt? O bucatica de intuneric sau o partea de lumina. Dar de ce naiba ma mai gandesc la asta?? Am renuntat la lumina pentru intuneric. Am renuntat la tot pentru ei... pentru el... Vantul incepe sa adie facandu-mi camasa de noapte sa se ridice si sa pluteasca parca prin acesta. Parul meu lung si roz parca ar vrea sa se lupte cu vantul ce il mangaie. Este atat de bine sa simti adierea noptii cum iti mangaie si linisteste pielea. Racoarea care multor persoane nu le place, pe mine ma linisteste, ma calmeaza... Oare sunt o ciudata?

- Nu draga mea. Nu esti o ciudata. Esti diferita. Adica cine ar reusi sa ajunga in Rai si sa il refuze pe insusi... omul ala ca sa se duca in Iad? Cine ar mai reusi sa se intoarca din mortii? Pe bune... Nici macar eu nu as reusi. Tatal tau deabea asteapta sa patesc ceva grav care sa imi curme definitiv viata. Spune Otaku venind langa mine.

Poate ca are dreptate. Poate ca nu sunt chiar atat de ciudata. Poate sunt doar diferita de restul. Dar chiar si asa... De ce ma simt atat de goala? De ce sufletul meu plange? De ce nu mai pot zambi atat de cald cum o faceam inainte? Chiar atat de tare sa ma fi durut acea cazatura din Rai? Sau este pentru ca El m-a lasat... Totusi, intr-un fel ma bucur si in altfel nu ma bucur ca m-a lasat. M-a bucur ca m-a parasit din cauza ca nu voiam sa traiesc o eternitate precum o face mama, dar totusi... nu ma bucur pentru ca am golul asta in stomac si in inima si stiu ca nu o sa scap prea curand de el. Poate ca v-a trebui doar sa ma obijnuiesc cu situatia. V-a trebui sa nu imi cobor capul si sa ma acomodez cu sentimentul asta de gol. Poate cand voi ajunge in iad si il voi conduce voi putea sa imi extirp acest sentiment neplacut. Totusi imi este teama... Da! Stiu! Sakura ... Sakura Haruno... ii este teama de ceva dupa mult timp. Da imi este si nu imi este rusine sa recunosc asta. Pana sa ajung Regina Iadului, sunt totusi doar un simplu om. Un muritor ce a reusit sa se reinvie singur si a dat la o parte atat persoana cea mai draga pentru care a ajuns in starea asta, adica mama, pentru niste persoane care doar au fost niste pioni. Da, prieteni mei doar atat au fost pentru mine si am incercat sa tin acei pioni pe langa regina, eu, doar pentru a avea pe cineva in spate. Si Sasuke a fost exact acelasi lucru doar ca la el povestea s-a schimbat cand am inceput eu sa pun suflet...

- Cum esti? Ti-ai mai revenit? ma intreaba acesta sprijinindu-se de balustrada si scotand cate o tigara. Una mi-o da mie si una si-o aprinde. 

- Otaku...Sunt bine. Doar ca mi-a lasat un sentiment ciudat. Ii spun in timp ce trageam din tigara si priveam cerul instelat.

- Sentiment ciudat? Ce fel de sentiment? ma intreaba acesta uitandu-se ciudat la mine, deparca am inebunit.