Increderea

93 8 1
                                    

Otaku pov.

Dupa tot ce s-a intamplat ieri si dupa ce am plecat din campul acela minunat cu trandafirii rosii, am dus-o pe Sakura direct acasa unde Hinata a preluat cazut ei. A ajutat-o practic sa se dezbrace si sa se curete de toate gandurile ce ii navaleau prea frumoase-i mele Sakura. Nu stiu la ce se gandea ea in momentul acela dar dupa fata ei se vedea ca vrea sa il omoare pe Kizashi, sa il stranga de gat. M-am bucurat ca intr-un final a reusit sa treaca peste supararea ce o acaparase si sa vorbeasca din nou cu mine, fara ca macar sa planga. Aseara dupa ce i-am inmanat-o pe Sakura lui Hinata, m-am dus direct in camera si l-am sunat pe doctor. I-am povestit ce s-a intamplat pe acel camp, cum Sakura a facut singura un pas fara ca noi sa o ajutam si , bineinteles nu i-am povestit chiar tot ce s-a intamplat, doar strictul necesar, si pana si doctorul s-a uimit de ceea ce i-am putut spune. Acesta imi lasa de inteles ca Sakura este singura care a reusit sa treaca peste o impuscatura in cap si acum sa se vindece, a ramas putin uimit, insa asa este Sakura. Azi este pe patul de spital la ananghie si maine este mai sanatoasa decat oricine altcineva. Eu de asta am fost trimis pe pamant de catre diavol, ca sa am grija de ea si sa pot sa o controlez, sa o temperez cat pot eu de mult.

- Deidara!!!! Trezeste-te dracu odata. tip la el cat ma tin rarunchi.

Ii dau un sut in coaste prostului ce dormea atat de bustean incat puteai sa tai lemne langa el fara ca macar sa simta. Il strig, in scutur, il strang pana si de gat si tot degeaba. Incerc sa vorbesc cu el, poate ma aude macar putin, poate doar partea cu Sakura dar macar aude ceva. Am urlat, mai aveam putin si ma dadeam si cu curu' de pamant si tot degeaba. Am aruncat si cu apa pe el si nu s-a intamplat nimic. El nici macar nu a miscat un deget. Ma asez pe pat, trag o gura mare de aer si incerc sa ma calmez si sa gasesc o solutie sa il trezesc pe retardatul asta. Doar azi este ziua in care trebuie sa o antrenam pe Sakura si trebuie sa fim toti ca sa se simta in largul ei. Si eu? Un demon.. Care nu poate trezi un pui putrezit de om? Ce dracu mi se intampla? Din cauza printesei mele sa ma fii inmuiat de tot? Imi aplec capul si imi prind frunte-a cu mainile. Tot incerc sa figurez un plan ca sa il trezesc pe idiotul asta.

Sakura pov.

Unde sunt acei doi tembeli? L-am trimis pe Otaku acum o ora sa il trezeasca pe idiotul de Deidara. Unde dracu sunt amandoi?

- Hinata. Vrei te rog sa ma ajuti sa ajung in camera lui Deidara? Vreau sa vad daca idiotul de Otaku s-a dus cu adevarat sa il trezeasca. Ii spun Hinatei fara ca macar sa ii arunc o privire.

Aceasta nu spune nimic, doar imi afiseaza cel mai sincer zambet al ei si se pozitioneaza in spatele caruciorului meu pentru a reusii sa ma impinga. Pornim amandoua spre camera lu Deidara. La mai putin de 2 minutele am ajuns in fata usii idiotului. Reusesc cu greu sa cuprind clanta usii si deschid cu forta usa. Inca din pragul usii il observ pe Otaku care se uita mirat la mine pentru felul cum am intrat si pe prostanacul de Deidara care inca nu s-a trezit.

- Deidaraaaaaaaa! Urlu cat ma tin plamanii din tocul usii. Vino repede este urgent.

Il observ pe Deidara cum sare din pat si singurul lucru pe care il face este sa vina la mine si sa puna un milion de intrebarii. Gen: Esti bine? Ai patit ceva? Unde sunt ceilalti? Ei sunt bine? Iar a venit Sasuke? Unde-i Otaku? A luat casa foc? Tu ai luat foc? Pe cine omoram?... Etc... Mda mai rapid decat copilul asta nu o sa mai vad câtă viata o sa am. Felul cum ii ies cuvintele pe gura si modul lui de a le spune... Ma depasesc. Otaku statea pe marginea patului si cand l-a vazut pe Deidara treaz si-a dat mii de palme.

- Vreau sa va vad pe amandoi imbracatii in echipament pe terenul din spatele casei in 5 minute. Spun autoritar.

Drept raspuns amandoi au dat din cap si pe la spatele meu au inceput sa susoteasca. Presupun eu. Nu stiu, de cand mi-am revenit aud tot felul de vocii si nu stiu de ce. Ce sunt cu ele stiu si mai putin.
Hinata m-a dus spre teren si am asteptat impreuna cu ceilalti coechipieri ai gastii pe cei doi aiuriti. Fumam o tigara cand cei doi s-au gandit sa apara. Nervii pe care mi-au facut acestia au vrut sa iasa, sa rabufneasca. Si asa s-a intamplat.

- Unde dracu a-ti fost pana acum? V-am spus ca in maxim 5 minute sa fiti aici. Unde ati stat celelalte 25 de minute? Intreb autoritar.

- Pai sormea stii... Incepe Deidara...

- My Queen... Eu am o scuza foarte bine pusa la punct. Spune Otaku venind sa ingenuncheze in fata mea.

- Oh... Uimeste-ma Otaku... Spun abea asteptand sa ii aflu scuza imbecila

- Eu am stat o ora dupa fraier ca nu reuseam sa il trezesc, dupa ce ai venit tu s-a pus iar in pat sa doarma si am tras de el 15 minute dupa care i-am spus ca daca nu se trezeste o sa te chem pe tine, my lady, el de frica s-a trezit, insa pe drum spre teren prostului i s-a facut foame si a spus ca mai poti astepta dupa el, am tras cat am putut de el insa nu a vrut sa vina si s-a dus la bucatarie sa manance. Dupa ce a mancat a venit la inaltimea ta. Povesteste Otaku.

- Este adevarat Deidara? Intrebandu-l sarcastic.

- Nu Sakura, nu este , lui i-a fost foame si ne-am oprit in bucatarie dar acum vrea sa de-a vina pe mine si nu mai stie ce sa faca. Spune Deidara.

L-am analizat putin pe Deidara. M-am ridicat din scaunul cu rotile si m-am intreptat spre el cu pasi grei si cu dureri imense. Toti se asteptau sa cad insa nu am cazut. M-am tinut tare pe pozitie si am tras dupa mine consecintele. Tot analizandu-l pe Deidara si tot apropiindu-ma de el mi-am dat seama ca mintea. Cand am fost fata-n fata cu el am ridicat palma si i-am tras o palma de toata frumusetea facandu-l pe dobitoc sa cada la pamant.

- Deidara, cand ne-am cunoscut ti-am spus ceva. Mai tii minte? Spun uitandu-ma la el de sus incercand sa ma tin pe picioare.

Drept raspuns din partea lui a fost doar o leganare a capului in semn de nu. Poate vrea sa ii amintesc eu? Sa fie oare asta?

- Dragul meu Deidara, spun prabusindu-ma langa el, prima oara cand ne-am cunoscut te iubeam ca pe fratele meu ca si in prezent dar, asta nu inseamna ca iti da dreptul sa ma minti. Uitate la cei din jurul tau. De asta am fost langa voi si vreau sa imi dau si sufletul pentru voi pentru ca stiu ca voi sunteti oameni pe care ma pot baza, acele persoane care nu ma mint si sunt langa mine mereu? Stii de ele? Mda... Ti-am spus ca niciodata in viata ta sa nu ma minti, oricat de mica ar fii minciuna nu am sa o iert, mai tii minte? Spun uitandu-ma bland la el.

- Sakura.... Dar la mine? Pentru ca ti-am salvat fundul ala mare si gras? Nu te gandesti. Spune anonimus...


I found the power. [SasuSaku] Iubire Imposibila 3.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum