Îndrăgostit de o criminală

Capitolul 5: nu îmi este frică de tine

- Cum te simți? m-a intrebat doctorul. Uitându-se pe niște fise.
- Mă doare capul. Am raspuns
- Cum s-a întâmplat, totul? m-a intrebat. Nu voi spune ce s-a intamplat. Simt cum am un plasture gros pe rana de pe gat.
-....Am căzut! M-am lovit de o burdura.  Când mă externați? Am încercat eu să mint. Dupa mi-am dat seama...lovitura de la cap asa poate fi explicată, dar nu și rănile.
- Offf copile de ce nu imi spui adevarul? tot bordura ti-a făcut rana de la gat? Am lasat privirea in jos. După aspectul rănilor, par făcute de un cuțit.. Esti prima victima care a supraviețuit atacului criminalei. De unde știe... a, poate că s-a uitat pe camera de pe bordul mașinii.. O sa vină 2 polițiști să dai o declarație. Referitor la externare, depinde cum va simțiți! ,,va simtiti" nu am 100 de ani. Acum, va trebuii sa plec.. Doctorul a parasit incaperea. Am rămas singur, din nou. M-am ridicat in picioare. Criminala aia nenorocita, mi-a spart capul rău. Nu pot să cred că am ajutat-o, iar după tot ea m-a rănit. Examinez camera. Intru in baie. Imi sprijin mainile de marginea chiuvetei. Totuși, de ce nu m-a omorât? Dau drumul la robinet, apa care curge ramâne in qiuveta. Hm, apa se ridica si ia forma unei fețe. Wtf? acum apa seaman cu o fata. Corpul ei fiind încă lichid. Cred ca am fost prea tare lovit la cap si am halucinații. Ma dau putin in spate.

- Se pare că trăiești! Se va bucura! A zis ăm creatura

- Cine ești? am intrebat

Își pune mana din apa pe încheietura mea. Mă simt așa de ușor. Închid ochii. Plutesc. Deschid ochii și cad pe podea. Nu mai sunt in spital, ci într-o alta camera cu  mult praf. E un pat, un covor si 2 uși. Aleg ușa din dreapta mea. E o baie. Oare cum am ajuns aici? Clar am vedenii.  Deasupra chiuvetei este un dulăpior. Îl deschid sunt doar medicamente si multe pânze de păianjen.
Aud respirația cuiva in spatele meu. Ignor.  Închid ușa dulăpiorului. Oglinda de pe ușa dulapului mi-a arătat ce era in spatele meu sau mai bine zis cine era. Respirația mi s-a tăiat. Nu eram singur. In spatele meu este ea cu un cuțit in mana, sprijinita de perete. Mă întorc spre ea si bufnește in ras.

- Ești un scump, nu ai spus ca eu te-am lovit. A chicotit. Unu, de unde stie ce am zis? Doi, cum naiba a ajuns aici ? De obicei nu-mi las trebuirile neterminate.  It's all a nightmare and you can't wake up!

Ies din baie in fuga. Trebuie sa ies din aceasta casa si sa o pierd. Ea era după mine, nu se grabea. Râde. Ma opresc din alergare, ma intorc cu fata la ea. Mă dau in spate pana ce mă lipesc cu spatele de perete, mare greșeala. Aruncă cuțitul spre mine. Nu mă pot mișca de frica. Nu am ce să fac. Cuțitul se înfige in perete la milimetru de pilea mea, vârful acestuia a apucat doar puțin din tricoul meu. Ea mârâie nervoasa. Fug repede in baie. Până să-și recapete arma, am reușit să intru. In iala este o cheie, am noroc măcar acum. Închid ușa si o încui. Mă depărtez cat de mult posibil de ușa. Criminala bate cu pumnii in ușa si încearcă sa o deschidă.

- DESCHIDE UȘA! a tipat

O aud cum s-a trântit cu spatele la ușa.
Mă duc lângă ușa si fac același lucru ca ea

- Ești bine? Am intrebat

- Te alerg, te bag in spital, am aruncat cu cuțitu' după tine, iar tu mă întrebi daca sunt bine? poate are dreptate, de ce m-ar interesa? Mi-ar place sa am o prietena criminala. Ce dorinte pot avea si eu uneori...Va trebuii sa o fac sa aibe incredere in mine

- De ce omori oameni? Nici un raspuns.

- Trebuie sa ai un motiv, nu? S-a auzit un oftat, apoi a inceput sa vorbeasca. Chiar nu știu...uneori din ura...răzbunare...

- Si alte ori?

- De ce mă ti de vorba? a intrebat lovind usa

- Nu am unde să plec....Hobby-ul ăsta al tău nu e unul tocmai normal.Cum ai ajuns criminală?

- De ce vrei să-ți încarci memoria cu căcaturi d-astea. Nu ai timp să mă asculți! Nu e așa de important.

- Spune-mi doar.

Oftează zgomotos.

- Totul a început de când m-am născut....părinții mei biologici nu m-au vrut....am fost lăsată într-un coș în fața unei uși...acolo locuia un cuplu, m-au luat la ei...m-au crescut  pana când am împlinit 7 ani. Cu vârsta au început certurile, nu voiam să fac ca ei...aveam coșmaruri...mi se întâmplau lucruri ciudate. Într-o seara când ploua...ei m-au certat, m-am enervat... nu stiu cum, dar am spus niște cuvinte la nimereala. Adică nu stiu ce înseamnă. De la ce am zis părul mi s-a făcut alb. Efectiv, mi-am pierdut controlul și i-am omorât...prima mea crima... . Am fugit. Zilele au trecut, am fost găsita de niște persoane care acum îmi sunt prieteni sau ce or fi, dintr-o mica crimă simteam de parcă mai vreau să ..să omor. E ciudat știu. Ar trebuii să fiu închisă....Am auzit-o cum suspina, plânge? Uni s-au lăsat de crime, că vor o viaata normală. Pf, după primul om ucis numai ești ,,normal" nu poți sta în oraș, nu poți face prea multe. Ei au plecat din casa în care locuiesc. M-AU LĂSAT BALTĂ! NE-AU LĂSAT BALTĂ!...

S-a lăsat linistea.

Am deschis ușa, ușor. Stătea lângă perete cu genunchi strânși la piept. S-a ridicat in picioare și și-a aruncat o scurtă privire la mine. Dintr-o mișcare și-a șters o lacrimă. Se uita la cuțitul ei, strângând din dinți. Își pune lama la încheietura mâini pe vene. 

- Ce rost ar mai avea?...mă apropii de ea si o iau în brațe. Rimelul i s-a întins pe pielea ei alba. Îmi pare rău pentru ea. Am luat-o în brațe și am rămas așa ceva timp până mi-a răspuns și ea la îmbrățișare. Urăsc îmbrățișările...dar acum e... mh...nu ti-e frică că te pot omorî, în mâna dreaptă am un cuțit.

-....Nu îmi este frica de tine. Apropo sunt Jack!

- Ah ok. Sunt...Night...The Night Killer, o criminală. Ultimul cuvânt l-a spus in scârbă, deci nu îi prea convine ce face. Măcar acum stiu cum o cheamă. Să știi, se desprinse din îmbrâțisare. Esti destul de curajos pentru un pusti de ă 15 ani.

15? pe bune? multi spun că arat destul de matur. Dar din câte văd, nu prea sunt, adică am ajuns să vreau să mă împrietenesc cu o criminală ca ea, iar apoi să ne și îmbrățișăm.

- Pe bune, am 17! Nu 15 ;-;. Câți ani ai tu?

- Pai, am 19 ani, voi face 20 peste câteva săptămâni. Deci e majora

- Unde suntem? am intrebat

- La locul primei mele crime, dar acum sa mergem de aici...locul ăsta îmi aduce aminte de multe.