Angels can fly

"Intr-o zi voi fi si eu aici"

Era speciala, numai ca nu vedea asta. Se simtea doar ciudata.
Aceasta iesii din curtea scolii indreptandu-se grabita spre casa.
  Ea a decis s-o ia pe o scurtatura, fara a vedea oameni care se holbau la ea, o speria. Nu stia cat de frumoasa era, isi vedea doar greselile.
Pasii ei erau singurii care se auzeau, in timp ce intunericul cuprindea lumina.
Mintea ei era cu toul altundeva, era trista, cel putin asa simtea.
Vantul batea din ce in ce mai puternic, parul intrandu-i in ochi, lucru ce o deranja enorm.
Isi indrepta mana firava si il dadu dupa ureche, murmurand ceva stiut doar de ea.
Deodata se oprii brusc, drumul se sfarsea printr-o groapa uriasa in pamant, fara fund si plina doar de intuneric.
Ochii i se marira si lasa un sunet mirat sa-i iese.
Nu a observat niciodata asta.
Cu masi marunti si precauti se aseza pe marginea groapei si soptii doar pentru ea:
- Intr-o zi voi fi si eu aici. spune si mai arunca o ultima privire indepartandu-se si alegand drumul principal spre casa ei.
Era urmarita din umbra de mine, nu puteam s-o las sa faca asa ceva.