De dimineata, cand intr-un final am deschis ochii, picaturile reci de ploaie se izbeau puternic de geamul meu, producand un zgomot linistitor care ma face sa ma intind mai bine in plapuma mea calduroasa. Uneori fulgerele ma faceau sa mai tresar si sa imi amintesc ca mereu cand o furtuna puternica era afara, Evan era langa mine si imi saruta protector fruntea soptind chestii linistitoare care ma faceau sa adorm si sa uit de tot zgomotul de afara. Si ca sa opresc lacrimile ce urmau sa cada, m-am pregatit de masa si am coborat lenesa scarile fara sa ma mai gandesc la Evan, poate el nu se gandea la mine. Mi-am trecut mana prin parul meu incalcit, in timp ce impingeam usa bucatariei, zarind-o pe mama mancand alaturi de tata care statea pe locul lui obijnuit, citind un ziar.
Am mormait un simplu 'Buna dimineata' atunci cand parinti si-au indreptat privirea spre mine si mama mi-a inmanat farfuria plina cu mancare. Linistea a fost intrerupta de mama:
- De ce nu ne-ai spus ca Evan a venit? spune si aproape ma face sa ma inec cu mancarea, dandu-i o privire ciudata.
- Nu credeam ca te intereseaza. raspund plimbandu-mi furculita prin farfurie, incercand sa nu o privesc.
- Parca il iubeai.
- Evan nu mai e baiatul dragut care ma conducea spre scoala si ma facea sa ma simt bine, s-a schimbat.
- Oamenii nu se schimba decat daca au un motiv intemeiat.
- Poate a vrut sa ma uite. arunc cuvintele si apoi ma ridic, tragand scaunul zgomotos cand ma ridic. De ce ma chinuie?
Las sa imi scape o respiratie atunci cand vad ca pe biroul meu se afla un nou bilet scris de Evan. Cum naiba tot reuseste sa imi intre in casa?
Imi musc buzele nervoasa si ma apropii de bilet, apucandu-l cu mainile si incepand sa citesc.
As vrea ca fata ta sa mai zugraveasca zambete sincere pline de inocenta si bucuria care mereu m-au fermecat. Vreau ca din nou sa fi fata fericita care se speria de furtuni si ma chema sa dorm cu ea. Sti nu sunt singurul care s-a schimbat in greseli.
Daca vroia sa ma urasc mai mult, chiar ia iesit. Arunc biletul la gunoiul de plastic de sub birou atunci cand simt cum lacrimile deja imi uda obrajii care inca mai au urmele vechilor lacrimi scurse. Ma urasc.
pai cum a iesit? sincer nu imi place. imi pare rau daca va dezamagesc.
CITEȘTI
Angels can fly
Ficção AdolescenteShe stands outside In the pouring rain Hoping to drown In something else Then her own pain She stands at the edge Of a hole in the ground Pushing off she wishperes "Angels can fly" Dedicata lui @xArtemisX .
