Am scos cheile dupa ce m-am asigurat ca era inchisa si mainile mi-au apucat gluga hanoracului, acoperindu-mi parul blond lasat liber, dupa ce l-am aranjat incat sa stea normal. Privesc cum oamenii trec nepasatori pe langa corpul mort pe care il tarasc pe strazi, nestiind cum durerea distruge particele intregi din mine. Am ocolit multimea si mi-am continuat drumul spre locul unde se afla tot intunericul ce nu se afla in mine, imensa groapa in pamant.
Mi-am lasat picioarele sa alunece in gol, dupa ce m-am asezat pe margine incercand sa nu ma mai gandesc la totul, la Evan. Tacerea era asa de apasatoare incat imi puteam auzii propria respiratie, care imi arata ca inca respir si ma lupt sa traiesc aici. Transa in care mintea mea vroia sa intre, a fost spulberata cand am observat stelele, si m-am intins pe pamantul rece, incepand sa admir ceva ce nu voi atinge vreodata. As fi vrut ca privirea mea sa incadreze totul intr-o poza, pe care sa o pot revedea atunci cand aveam nevoie, mereu.
Imi doresc sa incadrez sufletul pustiu, pierdut intr-un castel cu prea multe iesiri fara locatie, ca sa il pot privii eu insumi cum se zbate sa castige un razboi.
Am simtit o adiere usoara si o mana calda ce sta asezata pe umarul meu, trimitand fiori in corpul meu vlaguit de viata si ochii mei au intalnit negrul pur al ochilor lui Evan si ma pierdeam din nou in ei, in valurile inspumate ce inconjurau irisul mai intunecat.
S-a asezat fara sa scoata un cuvant langa mine, mana lui mare cuprinzandu-mi mana infrigurata, facandu-ma confuza. Am deschis gura dorind sa aflu raspunsuri, dar mai mult sa ii aud vocea, dar el mi-a luat-o inainte.
- Haide doar sa stam in intuneric si sa nu vorbim. spune si il mai analizez odata
- Poti sa ma imbratisezi? soptesc sperand sa ma auda, dar nu a m-a auzit si a plecat lasandu-ma cu un nou biletel alb in mana. Ma urasc, si din nou vreau ca sa fiu in interiorul rece al pamantului.
am incercat sa il fac mai lung. cine vrea dedicatie sa imi spuna si va primii la cele anterioare si la asta. astept parerile voastre.
CITEȘTI
Angels can fly
Ficção AdolescenteShe stands outside In the pouring rain Hoping to drown In something else Then her own pain She stands at the edge Of a hole in the ground Pushing off she wishperes "Angels can fly" Dedicata lui @xArtemisX .