Angels can fly

"Valurile intunecate ale unei mari reci"

Inca privesc peretele de un crem plictisitor, iar degetele mele se invart in aer parca incercand sa prinda ceva ce nu vor putea vreodata. Buzele-mi uscate inhaleaza oxigenul si se unesc intr-o linie. Imi inchid ochii si Evan era din nou prietenul meu cel mai bun. Imi tinea ghiozdanul maro cu mana stanga in timp ce alerga pe straziile orasului pentru a ma prinde. Rasetele mele lovesc aerul si se contopesc cu el, risipindu-se.

Mainile calde imi inconjoara trupul si ma trag intr-o imbratisare prieteneasca in timp ce respiratiile noastre neregulate continua sa fie singurul lucru ce auzim. Poate amintirile ma vor tine aici si nu Evan.

Am putut simtii cum buzele schiteaza un zambet mic inainte sa privesc in oglinda si sa vad aceeasi fata obisnuita de sasesprezece ani, pielea mea fiind putin mai pala decat de obicei, in timp ce ochii se transformasera in valurile intunecate ale unei mari reci. Era ciudat cum imi puteam simtii inima inghetata fara Evan langa mine.
Mi-am luat ghiozdanul de langa pat, aranjandu-mi inca o data camasa si fusta de culoare inchisa pe care o purtam. Al doilea an de liceu deja incepuse..
Am simtit nevoia de a-l vedea pe Evan, urand felul in care ochii se umpleau de amintirii cand il priveam, dar nu puteam sa renunt la el. Nu eram destul de puternica.

Inainte sa ma duc la liceu m-am indreptat spre gaura plina cu demoni ai intunericului care imi cantau intr-o voce linistita sa ma ofer lor. Am putut zarii conturul trupului lui Evan care statea la marginea prapestii cu ochii inchisi. Am luat o gura mare de aer si cu un zambet de copil m-am indreptat cu pasi silentiosi spre el, lasand trecutul in urma. Poate era momentul sa privesc in viitor.
Cand am ajuns in dreptul lui, mainile mele reci i-au acoperit ochii, simtind cum trupul sau a tresarit, mai apoi mainile lui cuprizandu-le pe ale mele, facandu-ma sa mi le indepartez de ochii lui. Am putut zari o mica sclipire in ochii lui cand m-a vazut langa el zambind, ceea ce l-a facut si pe el sa zambeasca, aratandu-si gropitele. M-am apropiat de el, degetele lui calde trasand linii imagnare pe fata mea rosie de rusine. S-a apropiat si mai mult de mine, luandu-mi fata in mainile lui cu multa grija, ochii zabovind pe buzele mele inainte sa le uneasca incet cu ale lui. Cand a realizat ca nu il voi respinge, buzele lui au inceput sa se miste sincron cu ale mele. Nu am fost asa fericita de mult timp.
Poate ca traiam in minciuna, dar in acest moment eu eram a lui, si el al meu si asta era tot ce conta.
Dupa ce ne-am despartit din sarut din cauza lipsei de oxigen, i-am inmanat un biletel pe care il scrisesem inainte ca el sa ma paraseasca. Simteam din nou tot ce scrisesem acolo. S-a uitat pierdut la mine si eu i-am zambit, incurajandu-l sa citeasca biletelul.
Draga Evan,
Azi am realizat ca in fiecare zi petrecuta cu tine, gaseam tot mai multe bucatele din mine in sufletul tau. Ma intregeai. Nu puteam fi eu fara tine. Am vrut sa am eu curajul sa spun eu asta, dar probabil m-as fi balbait asa ca am decis sa iti scriu.
Poate vei nega, dar inima mea e a ta. Sunt bine stiind asta. Si chiar daca m-ai ranii, inima mea mereu va fi pusa in mana ta catifelata. Daca tu nu esti aici, nici eu nu sunt. Ce rost are viata mea fara tine? Poate dragostea e singurul raspuns.. Nimic numai conteaza atunci cand bratele tale ma cuprind si iti simt caldura. De fiecare data cand te vad totul se simte bine.
Esti ingerul meu, chiar daca intunericul mi te va fura intr-o zi. Amintirile vor reusii sa ma pastreze in viata inca ceva timp.
Te iubesc.
A ta Artemis. X

Cartea nu s-a terminat, si am facut un capitol mai lung pentru ca nu am mai scris aici de luni bune. Mi-a revenit imaginatia pentru aceasta carte si am ceva ideei despre cum se va termina. Mai sunt cateva capitole, inca nu stiu cate si apoi epilogul va fi scris sub forma unor amintiri.
Multumec celor care inca citesc. Puteti mereu sa imi trimiteti mesaj si sa vorbiti cu mine daca va simtiti singuri.
As vrea si sa va stiu parerile, asta ma va motiva sa mai scriu.