Angels can fly

"Visele tale erau ca stelele cazatoare.."

Totul era atat de neclar. Imi inchid ochii pentru a reduce aceasta ceata care imi acopera privirea. Cu pasi atenti calc pe iarba umeda care cred ca apartinea curtii mele. Fara voiea mea sunt obligata sa privesc o scena care inca imi mai provoca lacrimi.
Eram eu si cu Evan povestind despre chestii plictisitoare. Inca imi aduc aminte momentul ala, n-am cum sa-l uit.
Simt cum ochii deja vor sa reverse toate sentimentele ce imi macina corpul vlaguit.
- Artemis, nu ma vei uita. vocea ingereasca a lui Evan imi atrage atentia.
Inainte sa pot raspunde imi aud propia voce, dar cea care statea langa Evan.
- Poate voi incerca, daca imi ascunzi ceva. Sunt destul de sigura ca nu voi reusii.
Totul derulandu-se ca intr-un film in care eu sunt si spectatorul si personajul ma face sa ma prabusesc la pamant in timp ce sughituri imi ieseau necontrolat din cauza plansului.
Evan se apropia usor de mine luandu-mi fata cu grija. Isi trece degetele peste obrazul meu, inca pot simtii fiorii pe care i-am avut atunci. Era o amintire, cred.
Timid isi uneste buzele cu ale mele intr-un dans magic. Totul era atat de perfect. Fusese primul nostru sarut.

Cu rasuflarea taiata imi sterg lacrimile ce mi se adunasera din cauza visului, doar o amintire dureroasa.

Ma ridic fara nicio speranta si aprind lumina din camera. Ma frec somnoroasa la ochi lasand sa-mi scape un ofatat in timp ce privirea analizeaza camera cu amintiri in care traiesc.

Ma apropii de biroul maroniu din coltul camerei si ma asez pe scaun.

Las un tipat ascutit sa-mi scape cand gasesc un nou biletel alaturi de poza cu imensa gaura in care acum, mi-as dorii sa stau.

" Visele tale erau ca stelele cazatoare care alunecau in universul construit de zei.
P.S: Si eu te iubesc. Ma bucur va n-ai uitat."

Am inebunit nu-i asa?

Okay, ma gandesc s-o sterg.

Au vreo legatura capitolele intre ele?

Imi cer scuze de eventualele greseli.