Angels can fly

"Nu pot sa nu-l iubesc pentru ce a fost."

Toata noapte am tot recitit acel biletel. Era asa mic, dar imi provoca atata durere. Nici nu vreau sa ma privesc in oglinda, deja stiu ca am cearcane si parul meu blond e in toate partile. Ma bucur ca nimeni nu imi poate vedea aspectul fiindca s-ar holba la fata mea de zombi.

Intr-un final stiu ca o parte din mine e deja moarta, iar cealalta se zbate pentru supravietuire, dar nu stiu pentru cat timp.

Ceva ma tine la suprafata, Evan, dar el s-a schimbat. Nu vrea sa imi priveasca ochii fiindca ii e teama. Nu vrea sa-si mai recunoasca sentimentele si le arunca. Poate asa ar trebuii si eu, dar nu pot.

- Nu pot sa nu-l iubesc pentru ce a fost. Imi e frica sa-l cunosc pe cel de acum.

Nu stiu, dar eu tot continui sa traiesc in trecut. In trecutul in care Evan si cu mine eram cei mai buni prieteni. El ma apara de jignirile celorlalti si imi facea visele realitate. Amandoi petreceam timpul impreuna, dar acum sunt singura in camera mea privind o poza care incadreaza fericirea pe care o purtam.

Era asa dragut sa-l vad din nou pe canapeaua din sufragerie, batand nervos din picior din cauza ca intarziam mereu. Tragand din cand in cand de cravata de la uniforma sau trecandu-si mana prin par cand era nervos. Evan era perfect si nici nu incerca asta, era el insusi.

Cand oboseala m-a acaparat cu totul stiu ca razele soarelui deja luminau camera mea. Atunci cand am inchis ochii, mi l-am imaginat din nou pe Evan in ziua in care l-am cunoscut, facandu-mi cu mana timid si aratandu-si zambetul orbitor. Si asta m-a facut sa adorm fara sa mai vreau sa ma arunc in acea imensa groapa, pentru prima oara.

cine vrea dedicatie sa-mi spuna. sper sa va placa acest capitol si va astept parerile.