Nu sunt nici omul bun, nici pomul copt.
Nu sunt nimic din ceea ce vreau sa fiu sau din ceea ce par. Nici macar nu ma cunosc, nu ma inteleg. Stiu doar ca nu sunt nici omul bun, nici pomul copt. Nu o sa pot niciodata sa fac ceva de care sa fiu mandra, sa ma multumesc pe mine, nu mai zic sa ii multumesc pe resutul.
Incerc sa fac ceva, dar niciodata nu iese asa cum mi-as fi dorit.
Nu sunt ceea ce as fi vrut sa fiu sau ce ati fi vrut voi sa fiu, imi pare rau daca dezamagesc pe cineva, asta sunt, cum sunt eu, nu pot face nimic in aceasta privinta. Vreau doar sa ma intelegeti.
Nu o sa ma schimb pentru nimeni niciodata, indiferent de situatie, cine ma iubeste, ma iubeste asa cum sunt cu calitati si defecte, nimeni nu e perfect.
Nu stiu pentru cat timp am revenit, dar m-am gandit sa fac o a doua carte cu citate. Astept parerea vostra despre idee! Sper sa nu va dezamagesc!
