Nu trebuie sa punem prea mult suflet in persoanele din jurul nostru, riscam ca noi sa ramanem fara. Nici prea multa iubire, o irosim fara rost pe persoane care nu merita un gram de afectiune. Iubirea e nelimitata? Atunci de ce avem impresia ca am consumat-o pe toata si ca nu vom mai putea iubi niciodata pe altcineva.
Iubirea este nelimitata, la fel ca suferinta. Suferinta este direct proportionala cu iubirea. Iubesti-suferi. Este scris in ciclul vietii. Daca noi ajungem sa suferim mai mult este alegerea noastra, dar trebuie sa stim ca suferim pentru fiecare particica de iubire daruita si poate ceva mai mult.
Nu va angajata de tineri in relatii serioase, nu risipiti iubirea pe persoane de moment, astazi sunt aici, maine sunt departe, alaturi poate de o alta persoana care nu ii se va darui asa cum ai facut tu, care nu o va iubi nici macar pe jumatate cat ai iubit-o tu. Pastrati-va puterile, sufletul, iubirea sa i le dati unor persoane care merita si care vor avea grija sa iti daruiasca iubire cat primesti si poate suferinta mai putina.
Poate, pana la urma, iubirea nu e direct proportionala cu suferinta. Iubirea nu e matematica, nu se imparte, nu se aduna, nu se scade. Este noi sau nimic altceva. E iubire sau indiferenta. Niciodata impreuna. Asta explica de ce noi nu suntem impreuna, eu iubesc, tu esti indiferent.
Uneori am nevoie de iubire, sa pun un zambet acolo unde altii au lasat doar ploi, sa ofer si sa primesc iubire. Impart iubirea in doze mici familiei si prietenilor, nu mi-am gasit persoana careia ar trebui sa ii ofer o doza mai mare de iubire. Poate nici nu o sa o gasesc, nu se stie niciodata. Ma intreb daca cineva ar avea rabdare sa ma cunoasca, sa afle ce este in sufletul meu, cum sunt eu, sa ma ajute sa imi vindec ranile, sa imi provoace altele pe care le vom vindeca impreuna. Dar imi e teama.
Imi este teama ca o sa pun prea mult suflet, o sa imi irosesc iubirea pe o persoana care imi va frange inima. Mi-o va sparge in bucati si va pleca cu parti din ea. Cum o sa supravietuiesc cu o inima facuta bucati? Cum am supravietuit si pana acum, cred, dar oare inima mea va mai rezista unui astfel de rani sau voi muri o data cu ea.
Si ce daca mor, oricum nu ii pasa nimanui. Imi irosesc iubirea pe persoane ce nu merita.
