Am ieşit din cadă,am luat ceva pe mine şi am adormit instantaneu.
Este ora 11:48 ar fi cazul să mă trezesc din pat dar gândurile nu-mi dau pace. Mă tot gândesc la ce s-a întâmplat ieri. Încă nu îmi vine să cred cât am putut fi de naivă. Cum am putut crede că am fost singura floare din grădina lui? Un gând nebunesc îmi trece prin cap aşa că mă ridic din pat deschid dulapul şi arunc nişte haine la întâmplare pe mine şi dau o fuga pâna jos,la magazinul din colţul străzii pentru a-mi lua un pachet de ţigări. Niciodată nu am fumat,sincer,nu ştiu ce e cu mie.
Mă întorc spre casă şi observ un grup de adolescenţi cu o mulţime de bagaje în mâini. Cu privirea în jos urc scările iar o voce subţire se aude din spatele meu:
-Bună!
-Bună! «Zic eu nedumerită cu o voce tremurândă»
-Eu sunt Ivena,prietenii îmi zic Ivi. El este logodnicul meu Ştefan şi el este fratele său Amir.«Zice Blonda zâmbind»
-Alice,îmi pare bine să vă cunosc!«Zic în timp ce dau mâna cu Ivi şi logodnicul ei»
-Poate deseară vii la noi la cină. Desigur,dacă vrei.
-Da sigur,la ce oră? Şi deasemenea,voi avea nevoie de nr. apartamentului si etajul.
-La 20:30,etajul 4 nr. 22
-Ok,voi fi acolo. Pe mai târziu!
- Pa pa!
Am urcat repede sus pentru a mânca ceva şi a-mi aprinde o ţigare. Mă gândesc la momentul când am făcut cunoştinţă şi am dat mâna cu ei,desigur,înafară de Amir. El nu a întins mâna,m-a lăsat să stau cu mâna întinsă. A stat cu mâinile în buzunarul pantalonilor şi nici nu s-a deranjat să mă bage în seamă. Telefonul sună în buzunarul blugilor,îl scot de zor pentru a vedea cine mă apelează şi observ că este prietena mea:
-Hei Alice! «Zice ea cu un ton vesel»
-Hei. Ce zici?
-Bine,am zis să te sun să văd cum te simţi.
-Sunt "bine"..
-Te cunosc! Eşti tristă! Ce ar fi dacă am merge diseară la un film?
-Regret dar am planuri.
-Deja? Cine este? Îl cunosc?
-Stai liniştită,am vecini noi şi am fost invitată la cină.
-Ah.. Ok,ne auzim.
-Ok,pa!
Am ajuns în apartamentul meu iar telefonul a început să sune iarăşi. De aceasta dată era el.. Nu ştiam ce să fac aşa că mi-am luat inima în dinţi şi i-am respins apelul. Am ieşit pe balcon pentru a fuma. Am tras puternic în mine iar tusa şi senzaţia de vomă nu au întârziat să apară. Ţigarea s-a consumat iar apoi am plecat să îmi pregătesc ţinuta pentru diseară.
Este timpul să plec,aşa că îmi mă machez repede,îmbrac hainele şi plec spre apartamentul Ivenei. Am sunat la uşă,m-am gândit că îmi va deschide ea dar a fost logodnicul ei. Ea era în bucătărie,pregătind cina.
-Bună Ivi! Am ajuns prea devreme? «Zic eu părând destul de îngrijorată.»
-Bună! Oh,nu. Stai liniştită! Eu am întârziat cu cina.«Zise blonda chicotind» Dragul meu,condu invitata la masă,te rog.
-Urmează-mă!
Am fost condusă într-o sufragerie imensă plină de bibelouri,poze,cărţi iar din loc în loc se zărea din întuneric câte un dablou. Nu s-au mutat de mult dar totuşi au avut timp să aranjeze casa cât de cât. M-am asezat pe scaun iar la scurt timp a venit şi Amir. Ca prima dată,nu m-a băgat în seamă parcă aş fi mâncat sticlă. Ştefan ni s-a alăturat nouă alături de o sticlă de vin roşu din 1899. Ivi şi-a făcut şi ea apariţi. Am fost servită cu o friptură care arăta şi mirosea uimitor! Ohh.. îmi era atât de foame! Am mâncat încet şi puţin. Să nu creadă că am venit să mă la ei sa ma dezlipesc. Era destulă tăcere la masă aşa că Ivi s-a decis să spargă gheaţa:
-Deci.. Cu ce te ocupi,Alice?
-Sunt în primul an la facultate. Voi?
-Stefan lucrează la un bar din apropiere iar eu şi Amir suntem în anul 2 la facultata.
-La ce facultate eşti Alice?
-Sunt la psihologie.Voi la ce facultate mergeţi?
-Eu sunt la litere iar Amir.. «Nu a apucat blonda să termine ceea ce avea de zis că Amir o întrerupse.»
-De ce trebuie ea să ştie totul despre noi? Adică,nu am nimic cu voi,este treaba voastră dacă vreţi să îi spuneţi pas cu pas ce se întâmplă în viaţa voastră,dar eu nu vreau asta!«Zise brunetul enervat la culme»
-Amir te rog să încetezi cu spectacolul ăsta de prost gust!!«Zise Ştefan în timp ce Ivi îl privea uimită pe Amir»
În acel moment m-am simţit stânjenită aşa că m-am retras. La uşă Ivi şi-a cerut scuze pentru comportamentul lui Amir. I-am zis că nu-i nimic cu un zâmbet cald dar totuşi destul de fals. Totuşi nu înţeleg de ce acel băiat se comportă aşa. Ce i-am făcut eu? Cu ce am greşit? Eu sunt o fire mai sensibilă şi nu îmi place ca cineva să ţipe la mine sau să mă respingă .
Ajung în faţa apartamentului meu şi îmi caut cheile să deschid uşa. Lacrimile îmi curg pe obraz. Îl văd pe Amir că vine spre mine repezit.
-Bună!
-Bună..
-De ce plângi? «Mă întreabă el încruntat»
-A,asta? Nu-i nimic.. Nişte probleme personale,nu vreau să vorbesc despre asta.
-Stai liniştită,nici nu voiam să te întreb. Am venit doar să îmi cer scuze pentru mai devreme.
-E ok. Nu face nimic.
-Mâine seară nişte prieteni din partea cealălaltă a oraşului dau o petrecere. Ivi mi-a zis să te întreb dacă vrei să vii.
-Da,sigur. La ce oră?
- La 19:30 să fii în faţa blocului.«Zise el luând o floare din vaza de pe hol şi înmânându-mi-o »
-Ok! «Şi o ultimă lacrimă mi-a căzut pe obrazul meu roşu ca racul»
Am intrat în apartament observând pe podea o grămadă de scrisori. Toate erau de la cea corcitură de om. Nu pot să cred că am ajuns să vorbesc aşa! Şi pentru ce? Chiar nu are rost.. Îmi las geanta pe canapea,arunc pantofii şi hainele prin toată casa ca mai apoi să intru în cadă pentru un moment de relaxare...
#Bunăă!! Nu pot să cred că am scris deja 1073 de cuvinte!!Mă bucur că aţi citit până aici! Sper să vă placă. Scuze dacă am mai greşit cuvinte! *kiss*
