7 mai 2001
Dragă prietene mă întreb de ce colega mea alexandra nu mă mai salută ca odinionară.
Ne salutam mereu când ne vedem pe holul școli .
Ear pe timp de iarnă ne făceam cinste cu câte un ceai de la magazinul școli.
Mă doare să văd cum a uitat toate aceste amintiri.
Acum părul ei blond este brunet .
Ear suvița care îi cade peste ochii o face să pară întunecată și sinistră .
Poate și din cauza rimelului exagerat de culoarea unui negru strident.
Îi ofeara acest aspect.
Mă bucur că nu a renunțat la colegul ei de bancă.
Poate nu a uitat amintirile noastre.
O privesc speriat în timp ce ea își sufla șuvița în sus.
Poate tabara de rock de acum doi ani au transformato în cea ce este acum.
Mereu îmi spunea:
-Vreau o schimbare .
Dar este prima zi în care o văd astfel.
Și credețimă au trecut doi ani de atunci ,putea să facă acestă schimbare imediat când a ajuns acasă.
Dar ea a continuat să se îmbrace normal.
Nu am înțeles la ce fel de schimbare se referea când sa urcat în autobuzul spre tabară dar ,nu speram la o astfel de schimbare.
Și mai ales nu acum și nu azi.
Suntem prieteni de la vărsta de cinci ani .
Când destinul cum îi place ei să creadă nea adus împreună.
Fiindcă, ciudat, dar amândoi ne-am mutut în aceași zi .
Pe aceașeași stradă .Părea o fată timidă la prima privire.
Ne-am împrieteni cu ajutorul mamei.
Mereu consideră că dacă oferi o plăcintă cu mere vecinilor ai un avantaji în cartier.
Îmi amintesc cum mama ei a spus că are o fetița draguță și că ear placea să mă cunoscă.
Sa oferit să ne conducă în curtea din spatele casei .
Acolo am descoperit o fetiță care erea așezată pe iarbă cu spatele la noi.
Numărândusi păpușile.
-Alexa,ti-am gâsit un prieten cu care să te joci îi spune mama sa.
Dar ea nu se întorce rămâne cu spatele.
Concentrată pe păpușile sale.
Cu drag un prieten anonim
