Cum de sunteti doar trei intreaba claudiu.
-Vom fi patru în curând ear unul din voi va pleca raspunde una din ele..
-Cât de dura poţi fi îi raspund .
Ar trebui sa ne prezentam.
-Buna baieţi numele meu este izabela.
-Cum de stai tu în mijlocul mesei raspunde claudiu curios ..
Mi-ar fi placut sa taca din gurâ.
Cred ca a fost o ideie buna sa vorbesc eu..
Daca o facea el ....nici nu vreau sa ma gandesc.
Izabela se uita urât la claudiu şi raspunde pe un ton dur.
-Imi place sa privesc omenii .
La prima vedere izabela pare singura fata cu capul pe umeri dupa mine.
-Eu ma numesc maia raspunde tipa care nea luat tare.
Erea aseazata lînga Izabela.
-Eu ma numesc ioana îmi place sa fiu distanta de omeni.
Tocmai dasta stau linga tine uitandu-se la mine.
Erea asezata linga mine .
-Se pare ca nimeni nu sta în capul mesei le spun zambind.
-Acolo stau alexandra şi gabriela raspunde izabela.
-Super o facem în gasca raspunde claudiu..
Ochii mei ereau cat cepele de tema ca maia ne va spune "Papa".
Dar nici macar nu a raspuns ea .
-O faci cu mata raspunde Izabela nervosa, nu suntem curve ..
-Da virginule raspunde şi maia.
Iona radea ,defapt toti radeam de prostia lui claudiu.
-Hahaha....vrei sa vezi ca nu mai sunt? Îi raspunde claudiu pe un ton nervos.
Toti am început sa radem mai tare ,mai putin claudiu.
-Tu mereu umbli cu el ma întreaba Izabela curioasa.
-Nu întodeauna îi raspund.
Uneori umblu singur prin toata şcola fara el .
-Sa întelegem ca nu prea ai prieteni? ma intreaba ioana.
-Nu prea am încrede în oameni.
-Stiu ce zici începu maia.
Am avut o relatie în care am fost minţita şi înselata de n ori.
-Şi de ce ai mai accept sa fi în acea relatie? o întreaba claudiu.
Şi pentru prima data ma bucura întreabarea lui.
-Pentru ca.....
Brusc este întrerupta de soneria şcoli şi pentru prima data realizez fraza"Salvat de clopoţele"
Aşi fi vrut totusi sa aflu mai multe .
Iona se ridica prima .
-Va pup baieţi ne auzim curând ne zambeste politicos şi pleca .
Urmata de maia care se uite urat la claudiu.
-Ne mai auzim tipule îmi spune zâmbind.
-Cu siguranta îi raspund.
-Bine.
Izabela parca nici nu vroia sa plece.
Doar citea din aceeasi carte care erea deschisa înca de cand am venit la masa.
Izabela ridica capul si îl observa pe claudiu ridicânduse sa plece.
-Mergi sau vrei sa întarziem?ma intreaba claudiu.
Izabela pare curioasa de raspunsul pe care urma sa il dau.
-O sa vin în urma ta..îi raspund.
-Bine îmi raspunde şi pleca.
Eu şi Izabela nu scoteam o vorba doar ne uitam în jur.
Privind mulţime cum pleca.
-Îţi place sa citesti ? O intreb curios.
-Oh ââââââ....iarta-ma nu am fost atenta ce spuneai.
-Te-am întrebat daca îti place sa citesti.
Ma priveste în ochii şi îmi raspunde.
-Fiecare carte îti creeaza o lume a imaginatiei.
-Da.... pentru ca imaginaţia ne pune la munca.
Sa îti explic putin mai bine vrei ?dupa eu o sa plec .
Îsi apleca capul putin pe partea stanga.
-Sigur te ascult ..... îmi raspunde mai mult zambind.
Simţeam cum ochii ei verzi ar vrea sa îmi vada sufletul .
-Dumnzeu ne loveste cu vise ,eu le consider inspirati de moment.
-Adica? Îmi raspunde curioasa.
Ochii ei îmi patrunde adânc în suflet.
-Când un om sta degeaba ne facand nimic.
Care sa îl ajute în viaţa, doar sta degeaba ,dumnzeu îi baga în cap o ideie sau un lucru care sa îl faca sa nu mai stea degeaba.
Bine înteles prin cunoştinţele sale.
Odata ce a început sa lucruze la accea ideie sau lucru.
Trebui sa aiva grija sa nu renunte.
-Acum te rog să ma scuzi Izabela,chiar trebuie să plec.
Mă ridic să plec dar ..
-Unde pleci fara sa îmi lasi numarul tau ?ma intreaba zâmbind.
-În clasă răspund, dar mil poţi da tu .
-Sigur scrie.
Scot telefonul şi îi scriu numarul.
