-Cred că are dreptate Izabela nu?.
Privirea ei se îndreaptă către fotografia unde eu şi alexandra zâmbeam.
-Uneori mă gândesc că nu poate exista o prietenie între o fată şi un băiat .
-Sau invers răspund eu râzând.
Dar ea nu schiţează niciun zâmbet păstrand aceasi faţă tristă.
Mă întrebam dacă nu cumva are o experienţă neplăcută .
Nu cred că meseria de psiholog persoanal mar atrage,chiar dacă am câteva cărţi de psihologie citite .
Mă gândeam ce răspuns aşi putea săi ofer ,dar ea a continuat.
-Da.... sau invers, până când unul din cei doi se îndrăgostesc unul de altul .
-Şi ce este rău în asta? o întreb iubirea te ea prin suprindere uneori nu? .
Îşi ridică privirea din podea către mine .
Trage aer în piept şi refuză să îmi răspundă cateva clipe.
Probabil are nevoie să îsi adune gândurile pentru ami oferi un râspuns bun.
-Nu este nimic gresit în a iubi este greşit să iubeşti persoana care nu trebuie îmi spune .
Mă întind în pat cu faţa către tavan în timp ce ea rămâne pe marginea patului..
-Şi cum ştim pe cine să iubim? o întreb în timp ce îmi pun mâinile sub cap.
Privirile noastre se întâlnesc din nou ,dar acum observ cu adevarat că are o experienţă neplăcută.
Ochii ei calzi şi blânzi deveniseră reci şi sumbri.
Ca şi cum totă durerea ei se ascundea sub acest subiect.
Îmi doream să aflu mai mult ,dar nu îmi vroiam să o intreb.
-Nu ştiu .....Îmi răspunde şi se apropie de mine foarte mult.
Poate exagerat de mult încât ma-m trezit cu capul ei pe pieptul meu.
Îşi închide ochii şi brusc simt o senzatie ciudată.
O fierbinţeală care îmi încălzește inima .
Partea întunecă unde alexandra îsi avea locul dispăruse .
Mă întrebam ce simte Izabela în aceste momente.
Îşi ridică capul câtre mine.
-Îţi bate inima mai tare de cat momentul în care ai cere o fată în căsătorie îmi spune râzând .
Oare de ce îmi bate inima în preajma ei?,de ce nu pot controla situația ?oare ea poate so controleze?.
-Nu ştiu ce să îţi raspund Izabela îi răspund îngîndurat. .
Îşi pune capul înapoi pe pieptul meu.
-La ce te gândești ? Mă întreabă .
Ce răspuns aşi putea săi ofer când gândurile mele sunt vraiște...
-Sunt confuz Izabela ....forte confuz ...nici măcar nu stiu ce să îţi raspund.
Chicoti şi îsi inchise ochii .
-Izabela ???o strig uşor..
Observ că a luat-o somnul.
Nici nu mi-am dat seama când a trecut timpul .
Se aud niste bătaie în uşa.
-Intră răspunde în şoaptă pentru că nu vroiam so trezesc pe Izabela.
-Hei ce faci? Mă întreabă mamă ,dar rămâne surprinsă să vadă peisajul romantic .
Îi fac semn să tacă si sa pună plamuma din şifonier pe noi.
Îmi respectă dorința, după.
Se apropie încet de mine.
-Este 20:40 nu crezi că ar fi fost mai bine să plece? .
-Nu ,a făcut bine că a rămas mamă acum te rog să ne laşi .
Clatină din cap şi parăseşte camera.
Cred că a sosit mai devreme de la muncă deobicei ajunge pe la 21:40.
Închid ochii şi mă las prins în fierbintela pe care Izabela mio crează.
