Capitolul9

5 4 0
                                    

31 iunie 2001.
Dragă prietene te rog să mă ierți pentru întărzierea povești.
Odată urcat în mașină daniel îmi întinde mâna prietenos.
-Salut sunt încâtat să te cunosc.
-Plăcerea este  de partea mea daniel.
Sigur vrei să stai în spate?.mă întreabă.
-Da foarte sigur..
Își întorce privirea câtre alexandra care se farda cu ajutorul oglinzi de pe partea dreaptă.
Mă așteptam să îi spună ceva.
Dar tot ce a făcut a fost să i arunce o privire rece.
Îmi spun că ar fi bine să fac ceva.
-Daniel îmi poți spune unde mergem?.
-Imediat îți spun dămi voie să pornesc mașina.
Mașina începu să mergă dar tacerea alexandrei este înfricoșătoare.
-Mergem la un prieten pentru puțină muzică,o bere,niște fetițe ...ști ce zic?.
Sigur nu este a bună .
Fetițe?,bere? .mai urmează să aflu că jocurile de noroc au un rol important.
-Da cred că da.....
Mașina începu să scoată sunete ciudate .
Dar daniel mă asigurase că mașina are probleme cu toba sau ceva de genul.
Nu ma-m priceput niciodată la mașini.
Dar mi-ar plăcea să învăț .
Daniel mă tot privea ciudat prin oglinda retrovizore .
Încercam să îi privesc ochii.
Sa văd scliprea din ei.
Să îmi pot da sema dacă mă urăște sau ceva de genul.
În cărțile de pshiologie pe care le am citit .
Spunea că dacă unui om îi apare o sclipere în ochi sigur se întămplă ceva.
Dar îi vedeam doar o parte din ochii.
Își punea ochielari imediat cum observa că îl priveam.
-Iubitule trage pe dreapta aici.Spuse alexandra.
-Întorcănduse spre ea îi răspunde:
-De ce ași face una ca asta?zâmbindui și privindu-mă prin oglindă.
-Cred că îmi vine să vărs.
Daniel nu oprește mașina .
Ba chiar îi râspunde:
-Varsă pe geam ,pentrucă în două minute ajungem.
Pierdem timp prețios .
Alexandra scotocește prin poșetă pănă găsește o pastilă.
Mă așteptam să o înghită cu apă dar nu a făcuto.

Cu drag un prieten anonim:*

Povestea noastrăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum