Sunt trezit de un ciocanit în usă.
-Mami hai sus.
Deschid ochii mari şi observ cum toata camera erea vraieşte.
-Imediat mamă ,te rog nu intra.
Mă ridic în mâini pentru a încerca să mai fac o flotare ,dar pic imediat.
Ma ridic în picioare uitându-mă în oglinda dulapului.
Burta îmi atârna pe zona abdomenului.
-La dracu am tipat poti mai mult de atât..
-Mami esti bine?.
-Da mamă uitasem să îmi eau cartea de mate.
Îmi repet"Esti puternic ,azi după ore alergi pe terenul de sport".
Îmi scot blugi ,tricoul meu albastru preferat apoi îmi eau un hanorac negru .
Îmi pun cărtile în ghiozdan.
Şi ies din cameră trecând peste micul de jun.
La iesirea din casă.
-Mami nu mănânci?întreba curioasa stiind ca mereu mănânc.
-Azi nu mamă îi răspund calm.
Ma priveste de parcă ar fi îngrozită.
-Doamne ti-a apărut o parte albă în ochii .
-Se numește determinarea mamă îi răspund râzând.
-Determina ce???.
-Ma grăbesc mamă întelegi?.
-Oh...iartă-mă. Poftim ea ăstia să îti cumperi mâncarea de pe drum .
Îi eau repede şi ies afară.
Trag aer proaspăt şi îmi dau seama că e plăcut afară..
Sorele incepe să îsi spuna cuvântul.
Am tras încă odată aer în pipet si am inceput sa alerg.
Până la scoală sunt aproximativ 3 kilometri.
Dasta nu am vrut să merg cu autobuzul .
Am vrut să alerg .
La jumătatea drumului zăresc două pietre uriase .
Mi-am dat ghiozdanul jos .
Cu greu am reusit sa le pun în ghiozdan dar am reusit .
Am alergat în continuare şi transpirația îmi curgea şi mai mult .
Ti neam cu mâinile de bretelele ghiozdanului sa nu se rupă .
Se auzea un motor din spatele mele.
Nu puteam privi înapoi continuam .
Zăresc autobuzul plin de copii care mă priveau ingroziti.
-Sunt un campion şi nimeni nu ma da inapoi strigăm la ei .
Făceam semne cu mâna ca si cum le spuneam.
-Sunt pe teritoriul meu fraierilor şi nu mi-l vând.
-Fraiere vezi sa nu te impiedici îmi spune un fraier.
-Am să îti arăt cat de măret voi fi fraiere .
Șoferul îmi face semn ca şi cum"Te poti tine după mine?.
Aprob din cap .
-So facem domnul mareste viteaza..
A mărit vitează şi eu după el.
Toti mă priveau speriati soferul marise vitează la 80km pe ora si eu încă ma tineam dupa el.
-Mareste la 100 îi strig.
Dar nu am putut să continui.
Soferul opreste autobuzul din el coboară cine credeți.
Normal alexandra.
Se apropie de mine.
-Ce ai pătit? Ma intreaba curioasa.
-Nu îmi sta în drum alexandra.
Mă duc dupa ce îmi apartine.
-Ok...calmează-te te faci de râs îmi spune..
-Nu m-am făcut de râs crezând în noi? Îi raspund asta nici nu mai contează .
Urcate în autobuz şi dispari ..
