-Claudiu ne poţi spune şi noua ce este aşa amuzant? îl întreabă profa.
-Sigur doamna.
Colegul meu de banca a făcut rost de numarul lui frenachie Izabela.
Care după cum stiţi este una din cele mai bune eleve din toată şcoala.
Profa îsi îndreaptă privirea înspre mine.
-Felicitări băiete acum faci parte din clanul oamenilor cu bun simt.
-Vă mulțumesc ,dar să ştiţi că am bun simt şi fără acest clan.
-Sunt sigură de asta..îmi răspunde si se întoarce la lectia ei de psihologie .
Ne vorbeste despre receptor şi interlocutor .
Ca un scurt rezumat.
"Comunicarea este procesul de transmitere a unui mesaj (idei, impresii, sentimente etc) de la un emiţător/o sursă, la un receptor/destinatar, folosind un cod comun (un sistem de semne) şi un anumit canal."
Despre asta ne vorbeste profa.
Îmi scot telefonul pentru a privi cât este ceasul.
13:40 şi mă bucur pentru că în zece minute scap de scoală.
Dar observ şi un mesaji venit de la Izabela.
-Mi-a plăcut conversatia noastră la final îmi oferă un pupic.
Nu vreau să îi răspund imediat.
Îmi place să gândesc fiecare mesaji pe care îl scriu cuiva.
Chiar şi atunci când raspund :).
Totusi...îmi eau cele zece minute gândind urmatoarul mesaji.
-A fost o conversatie plăcută dar scurtă.
Sincer ....mi-ar fi placut sa vorbim mai mult .te pup.
-Ce scri acolo ma întreba alexandra curioasa.
Ridic capul din telefon şi îi observ părul blond si ochii albastri.
Şi îmi dau seama că singuri copii rămasi suntem noi.
-Îi răspund lui Izabela la mesaji.
Alexandra îsi dă ochii peste cap.
-Cum aţi făcut cunostinta mă întreabă curioasa..
Am început să îi povestesc cum am ajuns la masa lor.
-Doamne şi maia nu ea tras un pumn. .Îmi spune râzând.
-Nu îi răspund râzând.Mă asteaptam sa ne cera sa plecăm .
-Cât timp este Izabela în preajma ei nu o să vă cera asta.
Este un fel de "Şefa ei".
-Cum aşa? Raspund curioas.
-Mama lui maia a rugato pe Izabela să o învete ce înseamnă cuvântul"Bun simţ" îmi spune râzând.
-Ear trebuie un pic răspund râzând.
Ne ridicam de pe scaune si părăsim împreună sala de clasă.
-Ce faci când ajungi acasă ?.
-Nu mă duc acasă alexandra .
Mă duc pe terenul de fotbal să alerg şi apoi poate citesc putin din"Cuvinte care schimbă minti" de Shelle rose charvet".
-Sar putea să ai o surpriza când ajungi acolo îmi spune râzând.
Nici nu apuc să îi dau replica .
Îmi simt telefonul vibrând.
-Mergi tu în faţă alexandra, eu am să-mă oprească putin pe hol.
-Bine îmi răspunde cam suprata.
"Voi fi pe terenul de fotbal poţi venit să continuam discutia" semnat Izabela ..
De parcă nu stiam că ea erea.
Ridic capul din telefon şi observ că alexandra dispăruse.
Şi ca holul liceului este gol .
Asa că mă grăbesc să ajung pe terenul de sport pentru a alerga.
Mă întrebam unde este izabela pentru că nu o zarsim pe teren şi nici în tribune.
Am inceput sa alerg uşor pentru a se obijnui corpul cu miscarea.
Apoi am mărit putin vitează până când am ajuns la o vitează unde corpul meu inecepea sa cedeze .
Mi-am spus că este bine să mai scad putin viteza şi sa continui.
La cea dea 18 tura de teren .
-Hei.... aici sunt ...
Mă uit în tribuna din dreapta şi zăresc o fată .
-Hei strigă din nou ,hei ,hei ,hei îmi face semn cu mâna .
Îi spun să înceteaze şi că vin imediat.
Urc scările tribunei şi o zăresc pe maia şi pe Izabela.
-Buna fetelor ce faceți? .
-Eu trebuie să plec răspunse maia zâmbind am o intalnire cu băiat.
Vă las porumbeilor .
Trece în fugă pe lîngă mine.
-Porumbei? o intreba pe Izabela asezăndu-mă lîngă ea.
-Maia crede că aveam o relatie îmi spune râzând .
-Doamne cred că ar trebui să îi predeai lectii în avans despre "Bun simt" îi răspund.
Începu a râde în hohote făcându-mă sa ma simt aiurea.
-De ce râzi ?o intreb curios.
-Pentru că răsfățată de alexandra ti-a spus despre maia si mama sa.
-Şi ce este rău în asta? Îti ajuti o prietenă nu? .
-Eu nu am prieteni dor cunostinţe îmi răspunde.
-Cum adică nu ai priteni ?un filozof a spus ca fără prieteni esti un om mort.
Îmi zambeste şi îti aruncă privirea din nou în carte.
Din nou îmi simt telefonul vibrând .
Îl scot din buzunar şi observ cuvântul "Mama".
-Scuză-mă două minute trebuie să răspund.
-Sigur nici o problema îmi spune citind din carte.
-Da mami sa întamplat ceva? .
-Depinde îmi răspunde.
-Aidica?.
-Nu conteaza ,spune unde esti? .
Autobuzul scoali a ajuns la destinatia.
Ear tu ar fi trebuit să fi acasă acum o oră.
Pare destul de îngrijorată .
Asa că îi spun.
Si că stau de vorba cu Izabela o nouă prietenă.
La auzul acestor vorbe Izabela îmi zâmbește.
-Ti-am pregatit salată orietenala stiu că îti place îmi spune mama.
Poti veni şi cu noua ta prietena dacă doreste.
-O să îi fac o propunere sa vedem ce va răspunde.
-Ok mami te iubesc.
-Şi eu te iubesc mami.
Îmi întorc privirea catre Izabela .
-Iartă-mă ...erea mama .
Ma anunțăt că îmi face salată orientală .
Începu sa zâmbească.
-Şi mie îmi place salata orietenala îmi răspunde.
-Poţi veni la mine dacă doresti nu este nicio problemă.
-Oh..âââââââ.....nu ştiu ce să îti răspund.
-Stiu eu,spune da îi spun râzând.
-Bine dar să îi spun mamei că merg la maia acasă .
După să îi dau mesaji maiei .
-Super îi răspund
