05 iulie.2001.
Dragă prietene vestea că alexandra sar putea muta.
Sa adeverit.
Sa mutat de parte de inima mea.
Ear gelozia că ar putea cunoaște pe altcineva.
Mi-a amintit de o poezie.
Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vânt.
În tăcerea grea, gând şi animal
Frânt.
În odaie, trist sună lemnul mut:
Poc.
Umbre împrejur într-un gol, tăcut,
Loc.
În van peste foi, singur, un condei
Frec.
Lampa plânge... anii tăi, anii mei
Trec.
Să mă las pe pat, ochii să-i închid,
Pot.
În curând, încet va cădea în vid
Tot.
O, va fi cândva altfel natural,
Bis.
Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vis. (George Bacovia - Monosilab De Toamnă)
Ar trebui să mă bucur pentru ea in ultima perioadă nu se înțelegea bine cu mama sa.
Am fost invitat la un grătar pe motiv "Trebuie să fim bărbați nu?"."
Asta mi-a spus tatăl ei când ma rugat să vin
Dar știam că are legătură cu alexandra.
Bănuiesc ca eu ași fi singurul care ar putea so înțeleagă?
nu?
-Bună ziua tinere îmi spune tatăl ei ,ținând în mâna o sticlă de suc.
-Intră să îți pun un păhărel.
Zâmbetul lui îmi inspiră încredere și că venirea mea nu are legătură cu alexandra.
-Bună ziua răspund.
-Iți place cum am așezat masa?.El râde tot timpul sau nu lam văzut eu prea des?.
Masa este aranjată drăguț.
Scaunele din lemn par a fi nou nouțe ,dar față de masă este prea roșie plus ca "Iepurele din mijloc" pare supărat.
Și de ce a ales să pună masa în curtea din față?.
Alexandra ar fi preferat curtea din spate.
Îmi trag un scaun pentru a mă face confortabil.
-Sigur .
-Am uitat de pahare .
Alexandra ?
De ce o pune pe ea să îmi aducă? și de ce nu e prin prejmă.
Se aude o voce din casă.
-Da tati!!!!!!
-Tati adu două pahare să îl servim pe băiat.
Se aude ușă de la casă și o zăresc pe alexandra cu două pahare în mână.
Se apropie de noi.
Pare foarte suprată dar cel puțin nu mai arată a emo.
-Poftim spune pe un ton foarte jos.
O privesc în ochii ei verzi și văd o lăcrima cum îi cade pe față.
-Punei tu băiatului în pahar îi spune tatăl său.
După tot ce sa întâmplat cred ca ar fi bine să ma simt.
-Îmi pune paharul în față ,desface sticlă de suc.
De la tatăl ei.
Dar când îmi toarnă în păhar .
O prind de mâna.
-Nu este nevoie îi spun zâmbind.
Îmi zâmbește înapoi.
-Ești musafirul nostru.
Nu vreau să fiu musafir.
Mă ridic în picioare o pun în locul meu pe scaun.
-Acum e mai bine?.emoțiile mă cuprind .
De ce am făcut asta?.
Se uite speriată la mine apoi catre tatăl său
Se ridică să plece dar o prind de mâna.
-Stai jos!!!
-Eu am să plec spune tatăl ei.
Se ridica și plecă.
-Dami voie să fiu bărbatul diferit.
Îmi bate inima cu putere.
Ne priveam în ochii.
Ne știind care e următorul pas.
Îi pun suc în pahar.
Apoi mă așez pe ierbă lingă ea.
-Te poți așeza pe scaun îmi spune răzând.
Unde e mândria ta de bărbăt?
-Bine mă voi așeza îi spun răzând..
Cu drag un prieten anonim*
