Capitolul22

3 2 0
                                    

-Dami voie să te ajut să te ridici .
-Multumesc dar o pot face şi singura .
-Cum doresti tu Izabela îi răspund zâmbind..
Ne ridicam şi pasim împreună spre porta de iesire din liceu.
-Stai de partea de scoală ?.
-O să luăm un taxi şi vom ajunge rapid .
-Eşti sigur? mi-ar fi placut sa facem cătiva pasi împreună pentru a continua discutia îmi spune zâmbind .
Este plăcut să şti că cineva este interesat de tine .
Şi că îsi dă tot interesul pentru a te cunoaste mai bine.
-Şi mie îmi place ideiea ta Izabela ,dar chiar este mult de mers şi nu vreau să te vaiţi de picioare.
-Tu de obicei esti grijuli cu persoanele la care ti nu? .Ma intreba curioasa.
-Da forte grijuli.Tu nu esti cu persoanele la care ti?.
-Sa zicem că da ...de unde luăm acel taxi de care vorbeai?.
-La câtiva metri de scoală  se află o agenție de taxiuri.
-Tot pasim împreună până acolo îmi spune râzând .
-Se pare că ai dreptate Izabela din nou .
-Aici este nu?.
-Da aici este Izabela .
-Chiar nu e departe sa şti....adică pe bune,imediat cum eşi din curtea şcoli mergi în stânga drept îmi spune râzând.
-Ai uitat curba care face spre centrul oraşului...dar da nu este departe.
-Sunteti liber îl întreb pe soferul din taxi .
-Da uracaţi vă duc eu imediat ori unde în lumea asta ne spune zâmbind.
-Aşi avea o mică rugăminte la dumneavoastra  dacă se poate?
Izabela îsi da ochii peste cap dar nu spune nimic .
-Sigur te ascult..
-Vreau ca fata sa stea în faţă ..este una din cele mai bune prietene .
-Mă asteapta sa îmi ceri sa va duc pe gratis îmi răspunde râzând.
Am inceput toti sa radem .
-Sigur ...urca domnisoara nu fi timidă.
Izabela îmi zâmbeste şi urcă în faţă.
-Unde va duc? Ne întreba şoferul.
-Pe strada şoimilor .
-Ok ajungem imediat.




Povestea noastrăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum