Umbra Nopții

Capitolul 4

În momentul în care am deschis ușa,   am împietrit. Mi-am dat seama după miros că aveam musafiri. Pergament vechi,  vin bun: mirosul lui Lumine Umbra Nopții o eleganță aristocratică.  Însă gărzile ei îmbâcșiseră casa cu o duhoare insuportabilă de smoală încinsă și de păr ars. 
    - Calla!
    Vocea lui Lumine era numai lapte și miere.
    Am făcut un pas înapoi,  încercând să-mi adun gândurile și să intru în casă cu gura închisă. Nu voiam nici să miros,  nici să simt gustul acelor creaturi.
     Lumine ședea la masă față în față cu actualul șef al haitei,  tatăl meu.  Stătea nemișcată ca o statuie,  avea o postură ireproșabilă,  iar cosițele ei ciocolații erau prinse într-un coc la spate.  Era îmbrăcată în costumul ei imaculat de culoarea fildeșului pe care îl purta întotdeauna și o bluză albă  apretată cu guler înalt.  Era flancată de doi strigoi,  care se înălțau amenințători,  ca niște umbre peste umerii ei înguști. 
    Mi-am supt obrajii ca să mi-i mușc pe dinăuntru.  Numai așa puteam să mă abțin și să nu-mi dezvelesc colții în fața strigoilor. 
    -Ia loc draga mea, a spus Lumine făcând semn spre unul dintre scaune. 
    Am tras scaunul mai aproape de tata, mai degrabă gemuindu-mă decât așezându-mă pe el.  Nu puteam să mă relaxez în prezența strigoilor.
    Oare a aflat deja că am încălcat legea?  A venit aici să mă condamne la moarte?
    - A rămas mai puțin de o lună fată frumoasă,  a murmurat ea.  Aștepți cu nerăbdare căsătoria?
    Am răsuflat ușurată,  dându-mi seama abia acum cât de încordată fusesem. 
    - Sigur,  am spus.
    Lumine și-a unit degetele arătătoare în dreptul frunții.
    - Asta e tot ce ai de spus despre viitorul tău promițător?
    Tata a izbucnit în râs.
    - Calla nu e așa de romantică precum mama ei,  Stăpână. 
    Deși tonul vocii lui era calm,  mi-a aruncat o privire plină de înțeles.  Mi-am plimbat peste caninii care simțeam că încep să se ascută. 
    - Înțeleg,  a spus ea,  cercetându-mă cu privirea din cap până în picioare. 
    Mi-am împreunat mâinile la piept. 
    - Stephen, ar fi bine dacă ai învăța-o bunele maniere.  Am așteptări de la femelele mele alfa,  îmi doresc să fie o întrupare a eleganței. Naomi și-a îndeplinit întotdeauna rolul cu o grație absolută.
    Se uita în continuare la mine,  așa că nu-mi puteam dezveli colții la ea cum mi-aș fi dorit.
    Eleganță pe dracu'.  Sunt o luptătoare,  nu o tânără mireasă. 
    - Mă așteptam să fii mulțumită de această căsătorie draga mea copilă,  a spus ea.  Ești o alfa frumoasă. Iar în haita Năpasta nici că a mai existat un mascul ca Renier.  Până și Emile recunoaște asta.  Uniunea aceasta este de bun augur pentru toți.  Ar trebui să fii recunoscătoare că ai un asemenea partener. 
    Mi-am încleștat fălcile,  dar am privit-o în ochi fără să clipesc.
    - Îl respect pe Ren.  Este un bun prieten.  O să ne fie bine împreună.
    Prieten...  Într-un fel.  Ren stă cu ochii pe mine de parcă aș fi un borcan cu dulceață din care ar vrea să se înfrupte și nici că i-ar păsa dacă ar fi prins cu mâna în el. Și cu siguranță nu el ar plăti pentru furt.  Deși am fost ținută sub cheie din prima zi în care am fost promiși în căsătorie,  nu m-am gândit niciodată că avea să-mi fie atât de greu să joc rolul gardianului în relația asta.