Umbra Nopții

Capitolul 13

I-a aruncat o privire scurtă lui Dax și a făcut semn cu capul spre masa noastră. Vârstnicul cel puternic al haitei s-a apropiat de noi și a apucat masa cu o singură mână. A tras-o, târșâind-o pe podea, iar metalul a scârțâit cu un sunet îngrozitor pe gresie, până când s-a lovit de masa lor. Toată lumea din cantină a ridicat capul și și-a întors privirile spre locul din care venea zgomotul. Păzitorii erau în mod evident șocați, iar din încăpere s-a ridicat un murmur general de uimire.
Bun. Lumine și Efron vor auzi de asta chiar mai repede decât credeam.
Mason era deja în picioare; și-a tras scaunul mai aproape de Neville, care a părut surprins, dar a zâmbit și și-a dat scaunul într-o parte ca să-i facă loc. Mason i-a făcut semn cu mâna lui Ansel. Fratele meu s-a apropiat vesel de prietenul lui, iar Neville i-a întins prietenos mâna.
Hmm. Nu m-am așteptat ca haitele noastre să se apropie atât de repede.
Sabine s-a tras repede înapoi când a văzut că Fey se apropie de mesele unite. Fey s-a uitat lung la fata Năpastă, așezându-și scaunul pe cât de departe posibil de Sabine.
Poate că n-o să meargă chiar atât de ușor.
- Calla? A întrebat Bryn, care aștepta lângă mine.
- Fey are nevoie de sprijin moral. Și poate de cineva care s-o țină în frâu. Stai lângă ea.
Îmi țineam privirea ațintită asupra lui Ren. S-a aplecat spre Dax. Vedeam că îi spune ceva, deși nu auzeam ce anume. Dax a devenit mai reticent. Ren i-a pus o mână pe umăr, pe care Dax a dat-o nervos la o parte.
Lupul lat în umeri a trecut pe lângă mine, a ridicat scaunul pe care strătusem și l-a adus la masă, lângă Bryn și Fey. Am încuviințat din cap, iar ele și-au dat fără tragere de inimă scaunele la o parte, făcându-i loc impozantului Bane. Ren a făcut semn cu mâna spre scaunul de lângă el și a ridicat din sprâncene către mine.
Am înșfăcat ce-mi mai rămăsese din masa de prânz și m-am îndreptat spre scaunul gol. Sabine s-a bosumflat. Cosette mi-a zâmbit stingheră în timp ce mă așezam.
- Bună, fetelor, le-am spus.
Sabine a mârâit, strângându-și și mai mult mâinile în jurul corpului.
- Salut, Calla, a murmurat Cosette, jucându-se cu o chifteluță de carne din farfuria cu spaghete.
Se uita neliniștită, când la mine, când la Sabine.
- Interesantă mișcare, Lily, a spus Ren, luând o înghițitură dintr-o sticlă cu apă.
Am început să ciugulesc din nou din sendvișul meu cu șuncă de curcan și am dat din umeri.
- M-am gândit că așa vom avea mai multe șanse să ne abținem de la vre-o încăierare la Eden. Sunt sigură că lui Efron nu i-ar face plăcere să trebuiască să despartă niște lupi adolescenți în mijlocul petrecerii.
Ren a pufnit în râs, balansându-și scaunul pe picioarele din spate, însă Sabine mi-a aruncat o privire dușmănoasă.
- Deci, vii? A întrebat ea, înfigându-și atât de tare unghiile în carnea de pe brațe, încât și-a lăsat pe piele urme adânci și roșii.
- Bineînțeles, de-abia așteptăm, am spus eu, pe un ton suav.
- Mi-e indiferent, a răspuns ea, scoțând din geantă o pilă și începând să-și aranjeze unghiile.
Ren a încetat brusc să-și mai balanseze scaunul.
- Încetează, Sabine. Acum!
Sabine a scăpat din mâini pila și i-a aruncat o privire rugătoare lui Cosette. Mezina Năpastă și-a mușcat buza, a ridicat pila de pe jos și i-a înapoiat-o lui Sabine.
De la cealaltă masă au răsunat niște hohote nebunești de râs.
Fey rânjea în timp ce-l urmărea cu privirea pe Dax care gesticula vehement.
- Ei bine, iată o priveliște ciudată, am spus. Râsul pentru ea un păcat capital.
Ren s-a aplecat spre mine.
- Dax e un tip amuzant. Un povestitor înnăscut. Ai tăi o să-l placă.
-Așa se pare.
Mason, Neville, și Ansel erau atât de absorbiți de conversația lor - și din frânturile care îmi ajungeau la urechi îmi dădeam seama că vorbeau despre cele mai bune formații de indie și despre orașele lor de proveniență, Montré, Austin sau Minneapolis - încât nici nu se mai uitau la restul lupilor. M-am cufundat în scaunul meu, simțindu-mă destul de mândră de mine.
E simplu.
    M-am înecat cu o bucată de sendviș  în momentul în care Ren mi-a pus mâna pe picior, explorând cu degetele interiorul coapsei mele. Am tușit și i-am smuls sticla de apă din mână, luând disperată câteva înghițituri, înainte să-i dau una peste degete.
    - Încerci să mă omori? Am spus eu, tușind. Țineți mâinile departe de mine.
    Ren a deschis gura ca  și cum ar fi vrut să răspundă, însă a sărit deodată  ca ars și s-a uitat peste umărul meu. M-am răsucit în scaun.
    Shay se oprise în mijlocul cantinei și se uita lung la mesele noastre, iar pe chip i  se citea o expresie de curiozitate, îmbinată cu frică.
    - Cred că ai dreptate, Lily, a spus Ren. Băiatul ăla are nevoie de indicații. Arată de parcă ar vrea să vină încoace.
    Shay a făcut un pas șovăielnic spre noi. Mă privea  fix, ca  fermecat. Am dat din umeri și am îndesat restul sendvișului în punga maro de hârtie.
    Sabine a râs pe înfundate.
    - Vai, vai, nu prea știu eu ce înseamnă iubirea, dar cred că în ochii băiatului ăstuia se citește dragostea. Se pare că nou-venitul e îndrăgostit de Calla. Ce drăguț! Săracul muritor.
    Amestecul de teamă și plăcere pe care îl simțeam ori de câte ori mă gândeam la băiatul cel nou  și mă întrebam oare ce credea el despre mine îmi devenise familiar.
    Am auzit mârâitul înfundat al lui Ren.
    - Poate că ar trebui să-l iau la o discuție, să-i explic cum stau lucrurile între noi... Și unde îi e locul în școala asta.
    S-a ridicat încet în picioare. Nu puteam să-l las să se ducă la Shay.
    - Nu, Ren, te rog. E un simplu muritor. Nu știe prea multe, am spus eu, prinzându-l de braț și trăgându-l în jos. Mai lasă-l o zi, până la urmă o să-și dea seama. Toți îți dau seama.
    - Asta vrei? A spus el în șoaptă. Să-l las în pace?
    - N-avem voie să socializăm cu oamenii. O să atragi atenția asupra ta dacă îl iei la întrebări.
    Am tresărit, dar nu am încercat să-mi eliberez mâna din strânsoarea lui.
    Ok, ne putem ține de mână. E OK. O să fie OK.
    Însă inima îmi bătea de parcă aș fi alergat pe ultima sută de metri la maraton. Uram faptul că nu mă puteam controla în preajma lui, deși ar fi trebuit să o fac. Restul haitei, deprinsă  cu schimbul brusc și dur de vorbe dintre cei doi alfa, și-a întrerupt conversațiile și s-a întors către străin. Au mârâit  lung și gutural, iar mie mi s-a făcut părul măciucă. Reacția lor defensivă a fost prima acțiune comună a tinerilor Umbra Nopții și Năpasta.
    Noi suntem o haită.
    Shay a început să tremure văzând zece perechi de ochi ostili ațintiți asupra lui. A aruncat o privire prin cantină, căutându-și colegii de la laboratorul de chimie organică. S-a îndreptat grăbit spre masa lor, aruncându-mi  pe furiș o privire plină de regret.
    - Se pare că ai avut dreptate, Lily, a spus Ren, cu un râs diabolic. Iată că începe să învețe.
    Am zâmbit vag și am mototolit punga cu mâncare, dândumi  seama de dezamăgirea care mă copleșise din momentul în care Shay plecase.