Nimeni nu ma credea. Nici Stiles. Aratam ca o idioata. Am fugit cat de repede am putut ,iar apoi am iesit pe usa scolii ducandu-ma către masina. M-am uitat inapoi si l-am văzut pe Stiles ce alerga după mine. Intr-o fractiune de secunda. O maşină a venit rapid izbindu-l pe Stiles. Am ramas socata. Am fugit catre el si am inceput sa-l zgâțâi de umeri făcându-l sa se trezeasca. Nu se trezea. Era inconstient. I-am pus mana pe abdomenul lui ce era plin de sange. Am inceput sa plang in hohote. Simteam cu pământul cade odata cu mine. Nu pot sa cred ca am fugit ca o idioata, iar acum Stiles se lupta intre viata si moarte. Scott vine in graba catre mine si imi spune sa ma calmez, deaorece medicii ajung imediat. Era atat de agitat. Eu nu-mi puteam stăpânii lacrimile.Nu plangeam pentru ca trebuia sa ma simt vinovata, plangeam pentru ca omul asta mi-a fost alaturi mereu si cand aveam nevoie si cand nu avem nevoie. M-a ajutat de atat de multe ori, iar acum el trebuia sa fie cel de pe jos .Plangeam pentru ca începeam sa simt ceva pentru el.Medicii au ajuns. Luandu-l si punandu-l pe targa, au încercat sa-l resusciteze, dar manevrele nu ieseau. Simteam cum aveam ca cad pe jos. L-au bagat in ambulanta, luandu-ma pe mine ca "cunostinta" din familie. Am ajuns la spitalul memorabil din Beacon Hills. Am intrat devastată pe usa in timp ce medicii alergau cu Stiles pe targa.Simteam cum totul se face negru in fata ochilor. O auzeam doar pe mama lui Scott ce ma striga .Am cazut lată, inconstienta.
Din perspectiva lui Stiles
Am simtit cum o maşină ma loveste dintr-o data si cad pierdandu-mi cunostinta. M-am uitat in jurul meu ,totul era alb. Nu puteai sa vezi nimic. Eram blocat intr-o lume de unul singur. Auzeam cum o voce feminină ma striga disperata, spunandu-mi sa ma trezesc. Era Lydia. Am strigat-o inapoi, dar aceasta nu mi-a răspuns. Cred ca s-a întâmplat ceva. Chiar cred ca am murit.
Din perspectiva Lydiei
M-am trezit dintr-o data cu lacrimi in ochi, m-am uitat in jur ,eram la spital. Chiar internata, aveam perfuzii si eram in pijama. Mi-am amintit apoi de Stiles .
M-am ridicat din pat, scoțându-mi perfuzia si am alergat catre Stiles. Nu stiam in ce sala l-au dus, dar am fugit sa-l caut. Ma uitam in toate părţile ca sa nu prindă cineva si am deschis incet usa. Era Stiles. Dormea. Dormea atat de frumos, parea atat de liniştit, ca un pui dormea. M-am apropiat mai mult de el sarutandu-i fruntea. I-am cuprins mana punand-o in a mea si o mangaiam usor.
Plangeam. Lacrimile-mi cadeau ca niste șiroaie. Mi-a fost alaturi mereu, nu plangeam pentru ca imi era prieten. Plangeam pentru ca incepeam sa simt ceva pentru el. M-am uitat la aparatul ce ii aratau bataile inimii. Erau regulate. Mi-am pus capul pe pieptul lui si am adormit uitandu-ma la mainele mele si ale lui.
M-am trezit speriată .Eram intr-o incapere inchisa, puţin aer ce putea fi inspirat, eram legata de ceva cu niste culere din piele. Am vazut cum vin catre mine niste oameni ce aveau niste masti de genul mastilor antifumigene. Aveau niste "paltoane" negre, din piele ce ajungeau doar la papucii din piele. Se indreptau spre mine cu un bisturiu, incercam sa ma zbat, era totul imposibil.Unul dintre doctori s-a apropiat mai tare de mine, si si-a dat masca jos. Era Allison.
Simteam ca nu mai pot respira ,iar Allison avea o injecţie ce mi-a infiot-o in gat.
Din perspectiva lui Stiles
Mi-am deschis ochii si apoi am vazut-o pe Lydia in bratele mele. Plangea. Șiroaie de lacrimi ii curgeau pe obrajii ei albi. M-am dezmortit puţin si am incercat cu cuvinte dulci sa o trezesc pe Lydia.
-Lydia, Lydia! Trezeste-te!
-Hmmmm.mormăi ea
-Lydia, mergem la shopping!
-A spus cineva cuvântul shooping?
Din persepectiva Lydiei
M-am trezit *din nou* .Plangeam. Mi-am auzit numele. Era o vocea barbateasca destul de cunoscută ce imi spunea numele incet si cu gingăşie. Era Stiles.
