-Lydia, azi noapte...
-Azi noapte, ce?
-M-ai sarutat...
-Da? spune ea in timp ce-si musca buza.
-Da.
-Si am mai zis ceva?
-Ai zis :"Stiles, eu te... ",apoi nu ai mai continuat.
-Pot sa continui ceea ce mormaiam atunci.
-Cred ca da... cred ca stiam ce voia sa zica.
-Stiles, eu te plac! Te plac foarte mult! spune ea in timp ce-i tremura vocea.
Dupa cateva secunde, simt cum nu mai pot respira, nu pentru ca mi-a spus asta, pentru ca simteam ca nu mai pot să respir deloc.Gâfâiam.
Lydia m-a luat si m-a dus la baie sa-mi dea cu apa pe fata. Nu mergea nici cu apa. S-a pus jos langa mine .
-Stiles, gândeşte-te la lucruri frumoasa.
-Cum ar fi? spun eu in timp ce gâfâiam ca dupa o cursa.
-Prieteni, natura... familie.
-Ce?
-Offf, nu familie.
-Nu mai pot respira, Lydia. Fa ceva.Nu pot sa ma gandesc.
-Stiles, calmeaza-te.Stiles ,uita-te la mine. Șhhh. Stiles.
Intr-o fractiune de secunda, Lydia si-a lipit buzele de buzele mele. Si-a pus mainele pe fata mea si ma saruta. Am ramas cu ochii deschisi, apoi i-am inchis.
Voiam ca sarutul ăsta sa nu se sfarseaca niciodata. Dupa cateva secunde buzele noastre s-au despartit.
-Cum ai facut asta?
-Pai, eu... Am citit intr-o carte ca daca saruti pe cineva,poti opri atacul de panica. Asa ca te-am sarutat. Iar tu ti-ai tinut respiratia.
-Am făcut-o?
-Da, ai facut-o.
-Mersi, esti foarte inteligenta.
-Eu doar...am citit undeva.
S-a lăsat o liniste completa, iar eu am întrerupt-o.
-Lydia?!
-Da?
-Chiar a fost adevarat ceea ce ai spus inainte ca eu sa fac atacul de panica?
-Da, e adevarat.
-Si eu te plac! Eu te plac din clasa a treia!
-Atunci?
-Atunci, ce?
-Pai,ăm...
Iar linistea a fost întreruptă de telefonul Lydiei. Era mama ei.
-Da, mama! spune ea.
-Buna, draga mea! Ce faci? Esti bine? Cum e acolo? Ai mancat fructe?
-Acum luăm micul-dejun, sunt bine, da, am mancat fructe ,si imi plac. Nu-mi mai pune atatea intrebari.
-Bine, draga mea. Ar trebui sa-ti spun ceva.
-Ok, spune-mi.
-O sa mai stau ceva timp acolo. Asa ca ar trebui sa te duca Stiles sa-ti iei mai multe haine de acasa.
-Pe bune, mama?!
-Da, nu te superi, nu?
-Nu ma supar, dar o sa stam atata timp despartite.
-Pai, scumpo, a intervenit ceva.
-Bine, mama. Te inteleg.
-Bine, acum da-mi-l pe Stiles.
-Bine, de ce?
-Trebuie sa vorbesc cu el.
-Stiles, vorbeste cu mama.
-Bine. Buna ziua, doamna M... Natalie.
-Buna, Stiles. Iti multumesc ca ai facut-o pe Lydia sa manance fructe. Acum, vezi, sa ai grija de ea.
-O sa am! Nu va faceti griji.
-Lydia o sa mai stea ceva timp la tine. Nu te deranjeaza, nu?
-Nu, sigur ca nu. Poate sa stea cat vrea.
-Bine, Stiles. Paaa!
-Sar'mana!
Din perspectiva Lydiei
După ce am vorbit cu mama si mi-a dat vestea ca o sa mai stau la Stiles, tatal lui Stiles venise acasă.
http://pinterest.com/pin/AZTxDaWJojZNvceTO44pNYF2wdA8B1-4gibo-n_lDxn3coT3LaC9uTg/?source_app=android
-Stiles!M-am intors!
-Tataaa! spune el bucuros si isi ia tatal in brate. Mi-a fost dor de tine!
-Si mie ,fiule! Oooo, Lydia nu stiam ca esti aici.
-Mda ....am uitat sa te anunt tata ca Lydia o sa stea o perioada la noi.
-Ahaa, de ce?
-Pai ,mama ei e plecata din oraş. Iar ea cum a fost cu mine la spital, mi-a spus ca trebuie sa am grija de ea.
-Ahaa, atunci va las singuri. spune tatal lui facand un semn ciudat cu sprancenele, iar apoi cu ochiul.
-Pe bune ,tata?! Lydia, hai sa mergem sus. Încă esti in pijama, du-te sa te schimbi.
-Stiles, dar si tu esti in pijama.
-Ăuuu, inseamna ca de aceea a facut tata asa. O fi crezut ca am dormit cu tine.
-Stiles, te-ai culcat cu mine.
-Da, m-am culcat, dar nu in felul ăla.
-Da, dar te-am sărutat. spun eu in timp ce-mi musc buza.
-In fine...
Stiu ca a fost un capitol mai scurt, dar am apasat din greseala pe *publică *
