1001 Povesti de groaza.

Marturisiri

Nu am avut niciodata noroc in viata. Un tata alcoolic, o mama schizofrena si un frate tiranic. Tata ma batea, mama radea dintr-un nimic si isi batea joc de mine mereu. Dar avea fobia parului meu si avea mereu o foarfeca in mana. Fratele meu, voia mereu sa ma sperie, in negura, cand dormeam. Si mereu cand avea ocazia ma batea.

Cu pumnii, tata imi mangaia fata ca unu-i punching-ball. Cu picioarele, imi folosea capul ca o minge de fotbal. Mama imi zgaraia mereu capu cu unghiile ei pictate in rosu.

Intr-o zi i-am spus tate-i ca bea prea mult. Era sa mor din cauza une-i come alcoolice, zdreanta asta mi-a pus un furtun in gura si mi-a varsat un litru din alcool-ul lui. Intr-o zi am refuzat-o pe mama cand a vrut sa imi taie cei 5 milimetri de par care crescusera cat timp ea a fost internata in spitalul psihiatric. Pana la urma mi-a tras parul cu dintii. Intr-o zi, am refuzat sa ma joc cu fratele meu. Ma obligat sa ne jucam cu oase. Oasele degetelor mele.

Si normal ca toate astea au lasat cicatrici, sechele. La inceput am crezut ca nu , am crezut ca m-am scos, pentru ca dupa ce mi-am obtinut diploma, mi-a venit ideea de a face o agentie de calatorii la pret mic. La inceput nu a mers bine dar dupa un moment a fost super.

Pana am intalnit-o pe prietene mea, Clara. Corp de zeita, inteligenta mare, dragoste fuzionala. Tot ce faceam, o faceam impreuna. Adora calatoriile, cateodata doar intr-un singur week-end, o faceam peste tot. Tot ce ma enerva la ea era ca ii placea prea mult sa iese in club-uri. Nu imi placeau club-urile, niciodata nu mi-au placut. Intr-un final am lasat-o sa se duca singura. Incepuse sa intre la ore foarte tarzii, beata in plus, cu ciudate mirosuri, mirosuri de barbati. Si de fiecare data cand ii faceam o remarca incepea sa rada ca o mica prostituata. Ma enervase rau. Cred ca a luat pentru toate chestiile pe care le-am indurat din cauza "familiei" mele. Dupa un 100-lea zambet idiot, i-am regrupat toate pasiunile intr-una si le-am trimis la celalalt capat al lumii.

Au trecut cateva lunii inainte de a ma indragotii din nou. Intre timp am fost sa consult un psiholog care mi-a prescris o groaza de somnifere pentru a inceta cu cosmarurile si halucinatiile. O vedeam pe mama, pe tata, pe fratele meu peste tot. Era oribil sa le vad corpurile arse. Din fericire ca in ziua aia dormeam la universitate, si nu am fost acuzat. Si in ziua de azi ma intreb cine ar fi putut da foc casei lor de rahat.

Am stat si mai putin cu noua iubita. 6 luni cred. Si pe ea am intalnit-o la agentia mea. Ca in toate povestile de dragoste, la inceput era totul frumos. Dar a inceput sa fie ciudata : isi inventa mereu obiceiuri, de exemplu sa isi lase sa creasca unghiile de la maini si picioare si sa le dea cu oje de culoare rosie. Nu imi place rosul. Se machia foarte mult, ca o prostituata. Si pe fiecare saptama se ducea la coafor. Urasc coaforii. Cand venea de la tragatorii aia de par, radea ca o idioata. Da, exact ca o idioata. M-a enervat. Foarte mult. Am legat-o bine cu franghii si am pus-o intr-o cutie mare. Intr-o revista am vazut ca daca legi picioarele une-i persoane si pui o capra sa i le linga, persoana poate murii de ras. Nu voiam sa cumpar o capra. Dar, aveam o gramada de furnici rosii in curtea mea. Nu mai imi aduc aminte cat de mult a tipat (poate de ras), dar a durat mult, mult prea mult si imi era frica sa nu o auda vecinii chiar daca cea mai apropiata casa este la 100/200 metri de a mea. Nu stiu de ce m-am gandit la mama cand am strans-o de gat. Furnicile o mancasera destul de mult la nivelul gatului si capul imi ramasese in maini. M-am si gandit la tata si am dat in ea ca intr-un balon de fotbal. Gool! Apoi am batut-o asa de rau cu pumnii, ca la sfarsit mai ramasese decat creierul ei storcosit. Ca sa ma relaxez, m-am jucat cu oasele ei. E amuzant, mi-a placut foarte mult.

In acest moment le caut destinatia. Am facut mai multe cutii, o auzeam pe mama razand in acel corp fara cap si am decupat-o.

Ah, inca nu stiu : Rusia pentru spate, Cuba pentru cur, Canada pentru picioare. Ar trebui sa mearga, inca am prietenii la vame si multi prietenii care o sa le cumpere pentru organe.

Pentru a sterge amprentele, trebuie sa imi sun prietenul din copilarie Adam, un pompier. E foarte bun pentru a face sa creada ca un incediu a fost accidental.

De abia astept ca totul sa se termine, ca sa pot sa ma intorc la agentie. In plus am o intalinire cu o femeie buna, singura. Una pe nume Emma Green. Seamana putin cu mama, au acelasi nume in plus, dar cred ca de data asta o sa pot sa imi pastrez calmul. De fapt, daca o sa rada ca o capra, o sa ii scot decat un dinte,o sa o calmeze si o sa inteleaga ca nu imi place cand se rade de mine.

Am incetat sa ma duc la psiholog, dar cum mi-a spus inca continu-i sa scriu in jurnal. Ma ajuta foarte mult sa imi scot trecutul din cap. Cum psihologul mi-a spus de atatea ori, nu sunt responsabil de nimic. Cred...