Jimin nu a mai venit la şcoală.
A trecut o săptămână de când Sooyoung l-a văzut ultima oară, şi incepea să îşi facă griji. Fără Jimin în jurul ei hărțuirile s-au oprit aproape imediat iar ea s-a simțit uşurată.
În sfârşit a sunat clopoțelul anunțând sfârşitul orelor lungi de şcoală. Ea a oftat în timp ce işi punea lucrurile în rucsac dar s-a oprit imediat ce o figură cunoscută s-a aşezat în fața băncii ei.
"De ce l-ai rănit pe Jimin aşa?", a spus Jin
"Ştii cât de mult te iubeşte . Şi ştii cât de rănit a fost când i-ai spus că vrei o pauză? , Nu l-am mai văzut niciodată aşa înainte ", a continuat Jin iar ea inghiti in sec.
"Îmi pare rău", a fost tot ce a putut spune. Şi ea îl iubeşte mult pe Jimin dar chiar nu mai putea suporta ce i se întâmpla.
Poate sunt prea egoistă.
Tot ceea ce am vrut a fost ca durerea să se oprească dar nu m-am gândit că Jimin v-a fi şi el rănit.
"Nu îmi spune mie că iți pare rău. Spune-i lui . "Dute să îl vezi Sooyoung. Te implor", ea şi-a muşcat buza în timp ce se uita în jos fiind nesigură dacă să meargă sau nu. Nu era pregătită să de-a ochii cu el şi de sigur îi era şi teamă.
"Dute în numele meu atunci", doar dute şi dă-i astea de la mine, sunt notițele de la orele la care a lipsit", Jin i-a înmânat un dosar care avea şi adresa lui Jimin pe el.
"Va fi încântat să te vadă.