Ea era surprinsă când a văzut cât de palid era Jimin. Deci nu a venit pentru că era bolnav, nu din cauza mea.
"Ji.., Jimin , eşti bine?", s-a apropiat ea de Jimin încercând să işi pună mâinile pe umerii săi dar el nu a lăsat-o.
"Sunt bine. Doar că nu prea am avut poftă de mâncare zilele astea. Ce faci aici?", răceala din vocea lui mă speria
"Eu.., am vrut să te văd", a mormăit ea apoi l-a auzit pe Jimin râzând.
"Pleacă,nu vreau să te văd. Mă doare şi mai mult. Am fi putut rezolva totul împreună Sooyoung", lacrimi i s-au format în ochi în timp ce a vorbit dar a fost suficient de rapid încât să le poată controla.
"Îmi pare rău. Chiar nu am vrut să te rănesc Jimin . Te iubesc mult dar ..îmi pare rau."
"Taci. Nu spune că iți pare rău. Doar pleacă. Lasă-mă singur.", Jimin a luat-o de încheietură şi a condus-o spre uşa.
Dar înainte să poată deschide uşa s-a prăbuşit pe podea lăsând-o pe Sooyoung într-o stare de şoc.
"Jimin? Te rog nu.., Nu mă speria aşa."
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
