Mântuiri

O inima

Pe masa din bucătărie văd o inima bătând. " Sa fie oare a mea?", acest gând îmi tremura creierul. Mă uit pe fereastră și văd din nou aceeași inima, dar deasupra ei stătea un om îmbrăcat în negru, uscațiv și foarte palid. Zăpada era roșie de la sângele scurs din inima care înceta sa mai bata. Priveam cu ochii în lacrimi cum inima strangulata de ultimele bătai încerca parcă sa mă convingă sa o pun înapoi. "Mi-ai făcut prea mult rău!" am spus eu și luând cu fermitate un cuțit am injunghiat-o. Am țipat de durere, de dragoste...de tot. Am simțit un gust de fier în gura și a început sa îmi curgă un firicel de sânge din ea.
Am murit rapid și văzând cu ochii mei înecați în lacrimi ultimele bătăi ale inimii. Omul uscațiv plecase de mult...el era vinovat pentru toate.