Cu un ultim regret și o ultima suflare privesc pierdut trandafirul roșu. Încerc sa-l mai mângâi o data, dar un țep își face loc în carnea mea calda lăsând sa se vadă un firicel de sânge. Nu m-a crezut niciodată ca am sa îi dau drumul, i-am dat... Râul e ca viața, vine și se duce, iar apa din el mănâncă pietrele așa cum problemele mănâncă sufletul, conștiința... Un suflet rătăcit printre spinii de trandafir al vieții. Am pierdut tot și acum iau ultimul trandafir și îl arunc în cel mai apropiat râu. Mă simt liber pentru ca am dat uitării trecutul meu spinos și acum privesc nerăbdătoare la următoarea gradină de trandafiri.
CITEȘTI
Mântuiri
FantasyPovesti sau pur și simplu ce îmi trece prin cap! P.S Uneori pot avea legătură.
