Mântuiri

O floare

În coltul uitat al casei vechi cu uși care scârțâie și cu geamuri sparte prin care se aude vântul şuierând se vede o floare. Nu te aștepți ca din vechiturile casei sa mai iasă o floare roz cu petale de mătase. Seamănă cu o bucurie dintr-o inima seaca,o inima din care nu mai curge decât vin cu un gust tare și amar ca suferinta pe care o îneacă.
Podeaua casei vechi a scârțâit puternic și a scos dintr-o crăpătura a peretelui un șoarece speriat și de propria umbra. Floarea stătea nemișcată în locul ei ce părea a fi sacru, pe lângă ea începea sa crească iarba și tot așa pana când casa veche era ca noua.
  O fericire mereu înlocuiește neliniștea unui suflet părăsit!