"Sabia imi este preot, dansul morții îmi este rugăciune, iar lovitura de gratie îmi este iertarea păcatelor. " Rugăciune care o spun în fiecare seara deasupra săbiei mele care a tăiat și va tăia multe gâturi.
Sunt un suflet rătăcit,neînțeles și rece în același timp. Am iubit și am fost trădat,iar acum mă răzbun pe lume. M-am retras mai întâi în pădure pentru a mă despărți de lume și am reușit atât de mult încât acum sunt cel mai bun asasin. Ucid mai repede decât oricare asasin din branșă. Am o lovitura fulgerătoare care lasă în urmă să mult sânge sau puțin, depinde de cum am starea de spirit și cât de mult sunt plătit.
Poate sa semene cu mărturisire gata pentru a fi înmânată polițiștilor și eu sa putrezesc în închisorile acelea pline cu animale numite oameni și mâncarea aceea de prost gust. Scriu aceste rânduri ca un bilet de adio pe care m-am decis foarte greu sa-l scriu. M-am despărțit de lume,am ucis-o acum mult timp în urma cu inima și cu sabia.
Am plecat sa îmi cunosc pedeapsa pe care sincer sa fiu îmi doream sa o cunosc...
CITEȘTI
Mântuiri
FantasyPovesti sau pur și simplu ce îmi trece prin cap! P.S Uneori pot avea legătură.