Mântuiri

Un suflet

  Un suflet rătăcit printre umbrele trecutului cu vaste șanse de a vedea realitatea...
   Mă trezesc ca dintr-un somn adânc și încerc sa mă uit în oglinda,dar peste ochi am ceva ce seamănă cu o pânza de păianjen și totul se întunecă din nou și din nou. Cad asupra patului cald cu mirosul meu imprimat pe el. Mă întind iar și refuz sa mă trezesc, lăsând pătura sa îmi fie giulgiu și patul sicriu. Soarele care răsare deasupra mea îmi mângâie ușor trăsăturile umede de la atâta plâns. Deschid ochii și încerc sa îi șterg ca sa văd din nou cerul albastru cu nori albi ca de vata. Mă ridic din pat ca o ultima încercare și îmi încep iar viața mea cotidiana.
  Repetând la nesfârșit ca un picap stricat care repeta aceeași melodie veche, viața...