A mai trecut un an și am mai rupt din carnetul vieții o pagina. Mă simt ca un pendul în marele ceas al universului. Apăsarea timpului mă lovește din plin. O stea s-a aprins pe cer, semn ca s-a stins cineva pe pământ și s-a aprins pe cer. Eu așa văd cerul ca fiind un cimitir al nostru, al tuturor celor care au în suflet o stea. Prietena mea cea mai buna are un suflet ca o stea și sigur o sa ne regăsim în cimitirul universului, al timpului, al iubirii veșnice.
A mai trecut un an...cu regret mă uit cum mi se transforma ceasul. O data cu vârsta ceasul se schimba, dar niciodată nu merge invers, mereu înaintează fără niciun regret, deci fiecare secunda contează.
Ceasul meu a devenit de fier, ne șlefuit și nici cizelat, dar la anu' mi se va face de diamant care va începe sa răzbească prin viața ca un glonț prin trup.
CITEȘTI
Mântuiri
FantasyPovesti sau pur și simplu ce îmi trece prin cap! P.S Uneori pot avea legătură.
