Intre vis si realitate

Prolog

A/N: Asta e prima mea povestioara pe wattpad si sper sa va placa, chiar daca nu e singura mea povestioara scrisa. Astept pareri :).  Sper ca nu se sperie nimeni...;)) prologul si epilogul vor fi scrise la persoana a III-a, in rest povestea e la persoana I. 

        Prolog

Era o zi insorita de vara, iar Ioana Matei se plimba pe strazile aglomerate ale orasului ei natal – Somnium. Terminase orele de vara de pictura de la scoala si se indreptata acum spre casa. Erau orele la care se inscrisese inca de la sfarsitul scolii pentru ca era pasionata de tot ce tine de arta si stia ca asta o face sa inteleaga totul altfel si sa ii ofere noi perspective ale vietii – perspective fericite, desi asta nu o stia atunci. Ii placea sa scrie, sa picteze, sa faca poze, cam tot ce tine de arta, ii place totul pentru ca astfel se exterioriza ea.

            Telefonul ii suna la moment dat din buzunar, scotand-o din reverie. Fata l-a scos cu grija si a raspuns.

-          Buna mama, a spus ea pe un ton vesel.

-          Buna iubito, i-a raspuns pe acelasi ton mama ei. Poti te rog sa imi iei ceva de la piata? Este in drumul tau si eu sunt asa de ocupata ca nu stiu cand mai am timp sa ies din casa...

-          Nu-i nimic mama, spune-mi ce trebuie sa iau.

Dupa ce a primit lista de cumparaturi, fata incepe sa sara de pe un picior pe altul pana la piata. E drept si muzica ce ii rasuna in urechi o facea fericita si soarele ce ii zambea gales de dupa un norisor; totul era minunat.

***

-          La-la-la... i’m walking on sunshine baby, oh yeah... canta Ioana. Mama am ajuns, striga ea la mama ei si isi scoase castile cand observa ca nimeni nu ii raspunse la strigare. Mama? Mai intreba ea o data casa goala.

Spusese ca o sa fie acasa, deci unde e acum, gandi fata. Gandul insa i se opri brusc si lacrimi incep sa ii siroiasca pe obraz in timp ce intra in bucatarie si observa un picior al mamei sale ce iese de dupa insulita din bucatarie.

-          Mama?? Striga fata profund indurerata. Mama raspunde-mi. Mama!!!

Fiind mare fana a serialelor medicale si deci invatand cate ceva din ele, fata cauta repede pulsul mamei sale. Nu il gasi insa si scoase repede telefonul din buzunar si forma un numar.

-          Alo? O ambulanta va rog la numarul 13 pe strada County. Grabiti-va, mama mea nu mai respira, spuse fata dintr-o suflare si lasase la sfarsit sa ii scape un suspin.

Dupa ce inchisese convorbirea il sunase pe tatal sau, care incerca sa o linisteasca ca sa poata intelege ce tot spunea fata lui acolo. Intelegand in final gravitatea situatiei, tatal isi mai linistit fata o data si inchise telefonul grabindu-se spre casa.

           Ambulanta ajunsese in mai putin de 5 minute si o gasise pe Ioana in genunchi cu capul mamei sale in brate, in timp ce lacrimi mari curgeau siroind pe obrazul ei catifelat. Medicii nu au avut insa de ales decat sa declare moartea femeii.

           Cand tatal veni acasa si vazu toata agitatia din jurul casei sale, se panica si mai tare. Iesi din masina repede si se grabi sa vada ce se intampla cu fata lui care dadea o declaratie ofiterul de serviciu. Fata vazandu-si tatal il lua in brate si izbucni iar in plans, iar politistul intelese ca trebuie sa revina mai tarziu.

-          Ma-mama..., incerca fata sa spuna printre lacrimi si suspine.

-          Shh, gata stai linistita, totul o sa fie bine, rosti tatal, desi habar nu avea ca ambulanta cu care se intalnise pe drum era cea care luase trupul neinsufletit al preaiubitei sale sotii. Habar nu avea el ca viata nu va mai fi la fel.