Intre vis si realitate

Chapter 2

A/N:  Capitolul acesta este dedicat lui @Nayyoi, pentru cosmarurile pe care le-a prezentat in cartea sa - Death Princess.  In poza e Buni. Spor la citit si astept pareri :)

Chapter 2 – Mister

 A doua zi dimineata cand m-am trezit eram toata transpirata si tremuram. Inca nu stiam ce mi se intamplase. M-am ridicat grabita din pat si am fugit spre birou, impiedicandu-ma intre timp intr-un fir. Am scos repede jurnalul si am inceput sa scriu.

 Marti, 3 iulie 2012

Draga Wally,

Inca sunt terifiata de ce mi s-a intamplat. De cand a murit mama am atatea cosmaruri si nu pot face nimic in legatura cu ele; tot ce pot face e sa stau asa si in fiecare seara sa fiu in exact acelasi loc in care mama a murit. Dar aseara s-a intamplat alceva. Inca nu imi vine sa cred, dar hai sa iti povestesc.

„ Am adormit destul de repede pentru ca eram atat de obosita asa ca 2 minute dupa ce am inchis ochii m-am trezit stand in usa de la intrare cu o sacosica in mana, cu ipod-ul in cealalta. Pe fundalul a tot se auzea constant I’m walking on sunshine baby.....  acelasi vers repetat mereu. Am lasat punga jos imediat ce am realizat ce se intampla si am alergat spre bucatarie. Cum am ajuns acolo ochii mi s-au umplut de lacrimi.

-          Mama! Am tipat cand am vazut-o si am fugit catre ea.

-          O, incet scumpo, ma darami, a chicotit mama.

-          Mama, mi-a fost atat de dor de tine si o strang eu si mai tare in brate. Atat de dor...

-          Dar m-ai vazut dimineata, mi-a raspuns mama nedumerita.

-          Stiu, dar mi-a fost dor de tine.

Si atunci mi-am adus aminte si am inceput sa plang. Asta e doar un vis. Ea nu s-a intors cu adevarat. Ea e moarta. Mama, vazandu-ma ca plang m-a luat in brate din nou.

-          E gata, nu mai plange. De ce plangi, ma rog? Stiu ce ar putea sa te inveseleasca: hai sa-ti arat.

Si ma ia de dupa umeri si ma duce incet spre frigider, deschide usa incet si imi arata un tort.

-          Cu ce ocazie? intreb eu imediat.

-          Cu nici o ocazie scumpo. Trebuie o ocazie speciala ca sa fac un tort?!

-          Nu, am ras eu putin. Pare delicios, mama.

-          Stai sa il gusti, sa vezi ca e intr-adevar delicios. Dar stai nu mai am artificii, spune mama deodata ingrijorata.

-          Artificii? Dar nu e nevoie de artificii.

-          Ba da! Am nevoie de artificii, spune mama a carei fata i s-a transformat imediat intr-o tomata.

-          Ok, ok. Hai la magazin sa luam artificii.

Ce se intamplase cu mama?

Tot drumul pana la magazin am fost cuminte, in speranta sa nu o mai supar pe mama. Cine stie ce culori mai poate avea fata mamei.

La un moment dat, mergand pe stradutele din orasul nostru linistit, mama incepe sa accelereze.

-          Mama, spun eu putin speriata, nu vrei sa o lasi mai moale? Adica nu tin neaparat sa mananc acum tort, am incercat eu o scuza plauzibila.