A/N: Enjoy :). Si nu ma omorati la final :D.
Chapter 12 – Bun versus rau
- Hei, ce faci? Am intrebat eu precauta.
- Hei, mi-a raspuns el. Pai sunt la spital.
- De ce? Intreb eu repede. Esti bine?
- Da, rade el. Nu e nimic grav, mi-am scrantit glezna cand coboram scarile.
- Aha.. aa.. pai sa te faci bine si mai vorbim....
- Aa... ok, raspunse el, la fel de vag ca si mine.
Dupa ce am inchis telefonul, am plecat in fuga spre spital. Nici nu imi pasa de supraveghetor sau ca putea sa imi dea vreo detentie, tot ce vroiam era sa ii spun totul lui Tom.
Am intrat rapid in spital si dupa ce am aflat numarul camerei in care statea, a inceput sa imi fie frica. Mi-am miscat picioarele incet pana la camera lui si mi-am fortat inima sa isi incetineasca bataile, datorate alergatului. Dupa ce a iesit o asistenta, am pasit tematoare spre el.
Statea in pat, cu telecomanda in mana si se uita atent catre televizor. Cand m-a zarit, a ramas inmarmurit.
- Surpriza, am zis eu fara convingere.
- Ce faci aici? Ma intreba el, putin cam rece.
- Am venit sa te vad.... Mi-a fost dor de tine, i-am spus eu si m-am dus sa il iau in brate.
El statea inert, putin mirat, in timp ce eu il strangeam mai tare in brate, dar apoi a inceput si el sa ma straga in brate.
- Si mie mi-a fost dor de tine, mi-a soptit, dupa care m-a departat de el si mi-a luat fata in maini si ma sarutat.
- Imi cer scuze, i-am spus cand ne-am departat iar.
- Eu ar trebui sa iti cer scuze. Si am tot vrut sa iti cer scuze, dar ceva nu m-a lasat....
- Orgoliul? Am zambit eu.
- Da, probabil, s-a incruntat el.
- Si cum ai reusit? Am aratat eu spre picior.
- Aa..asta? Simplu. Mi-a alunecat piciorul pe ultimele doua scari, pentru ca incercam sa ma grabesc. Au zis ca trebuie sa tin o saptamana asta – si arata spre fasa cu care era prins piciorul – si sa stau cuminte, sa nu pun piciorul jos sau o sa fie mai rau. Au zis ca e o mica entorsa, deci nu am de ce sa imi fac griji.
- Vai... am spus eu si ochii mi s-au umezit.
- Orele de vizita s-au terminat domnisoara, puteti veni pe dupa-amiaza, mi se adresa o asistenta.
- Dar... Dar doar ce am venit, m-am plans eu.
- Pai trebuie sa vina doctorul la vizita si nu puteti fii aici,
- Bine, am spus si dupa ce l-am pupat pe frunte pe Tom, am plecat.
Inainte de a pleca, i-am lasat jurnalul sub paturica cu care era invelit. Avea sa il vada curand oricum.
***
Dupa-amiaza cand m-am dus iar la el, l-am gasit cu jurnalul in mana si cu ochii putin in lacrimi.
- Imi pare rau, a spus el cand m-a vazut. Nu am stiut.
- Nu e nimic....
CITEȘTI
Intre vis si realitate
Novela JuvenilLa prima vedere Ioana Matei este o fata ca oricare alta: slabuta, cu ochii caprui, bruneta si cu castile mereu in urechi. Insa lucrul pe care nu multi il stiu este ca mama ei a murit de curand si tot de atunci au inceput cosmarurile. Cosmaruri ce va...
