Intre vis si realitate

Chapter 3

A/N: Acest capitol il dedic lui @LinaVaughan, din cauza similaritatilor dintre povestea mea si povestea ei - Strange Bonds - (sper sa nu credeti ca o copiezi, pentru ca nu e adevarat) . In poza e mama Ioanei - Aurora. Spor la citit si astept pareri. :)

Chapter 3 – El

 Fiind joi, nu aveam cursuri de pictura asa ca tot programul pe ziua de astazi era liber. O sunasem deja si Irina sa o intreb ce planuri are, dar se pare ca deja stabilise sa plece cu ai ei pana la bunicii, asa ca eram singura.

Am hotarat sa fac niste cercetari privind cosmarurile. Internetul nu mi-a putut oferi prea multe raspunsurile, decat ca visele in general sunt inventii ale subconstientului cu privire la evenimentele intamplate pe parcusul zilei sau chiar lucruri pe care as vrea sa le fac si nu am curaj in realitate. Hm, nu cred ca vreau ca mama sa ma fugareasca pe strada.

Dupa ce am lasat calculatorul in pace, am hotarat sa fac putina curatenie prin casa. Imi placeau lucrurile ce necesitau organizare. Imi placea sa cataloghez si sa pun lucrurile intr-o anumita ordine. Dupa ce am aranjat cate putin pe la parter, am hotarat sa urc in pod ca sa vad ce mai pot gasi prin cutiile parintilor.

Podul nostru era un pod normal, iar parintii mei il considerase la inceput un alt dormitor, fiindca isi doreau sa mai aiba un copil. Se pare ca mama avusese insa doua avorturi spontane si renuntase la ideea unui baietel si s-a concetrat mai mult asupra mea. Eu si mama eram bune prietene. Ii spuneam tot si ea isi dadea cu parerea asupra diferitelor evenimente din viata mea. Ea si Emma erau de altfel singurele mele prietene adevarate, pentru ca ceilalti doreau doar sa profite de mine. Doreau sa profite de influenta mea asupra profesorilor sau de bunatatea mea, de faptul ca eram muncitoare si imi faceam mereu temele. Cu toate astea Emma vroia sa fie doar prietena si m-am bucurat nespus atunci cand am realizat ca era de incredere. Mama fusese prima careia ii spusesem si ea se bucurase la fel de mult pentru mine, pentru ca fusese mai mereu singura.

In pod am gasit cutiile exact cum le-am lasat ultima oara cand am urcat cu bunica. Am luat cate o cutie pe rand si am inceput sa scot diferite lucruri de prin ele. Dupa ce am scos toate lucrurile din cutii, am inceput sa le aranjez: am pus toate hainele intr-o cutie, jucariile mele de cand eram mica intr-o alta cutie, lucrurile tatei, ale mamei si celelalte. Sa aranjez lucrurile mamei a fost cel mai greu, fiindca in acel moment imi era atat de dor de ea si vroiam sa fie acolo cu mine.

Au trecut aproape 3 saptamani de cand a murit mama si mie tot nu imi vine sa cred ca ea nu mai este, ca nu o sa mai vina la mine in camera sa imi spuna razand sa fac curatenie, ca nu o sa mai facem clatite amandoua…

In cutia ei am gasit un inel, pesemne inelul ei de logodna pe care spusese ca il pierduse candva. Era atat de stralucitor, incat nu am rezistat sa nu il incerc si imi venea perfect, asa ca am decis sa il pastrez.

Zgomotele scoase de stomacul meu care cerea mancare m-au adus cu picioarele in prezent. Era timpul pranzului, asa ca dupa ce am inchis toate cutiile la loc, am coborat din pod.

Cu inelul pe deget m-am spalat incet pe maini, de frica sa nu cumva sa imi cada. Apoi m-am dus in bucatarie, am deschis frigiderul si am privit trista rafturile goale. Uitasem ca nu mai aveam nimic de mancare, asa ca se parea ca tot ce imi ramanea sa mananc era o salata. Mi-am taiat repede cativa castraveti si rosii si mi-am facut o salata excelenta.

Dupa ce am mancat m-am schimbat repede in niste pantaloni scurti care imi aratau picioarele putin bronzate. Imi luasem si un maieu galben care se asorta de minune cu pantalonii scurti kaki si cu tenisii fumurii.

Am luat bani din cutiuta cu marunti si am plecat la un supermarket. Aveam un magazin la 2 strazi distanta – Navi Mini-Market. Cum am intrat in supermarket m-am bucurat de racoarea dinauntru. Afara cred ca erau in jur de 35 de grade Celsius, pentru ca era extrem de sufocant.