Intre vis si realitate

Chapter 13

A/N: Chiar daca e 13, e cu noroc. @impulsiveteen o sa iti dai seama de ce iti e dedicat. Enjoy :)

Chapter 13 – Nebuni(e)

Au trecut doua saptamani de cand Irina si George au murit. Inca nu imi venea sa cred si ma rugam sa ma trezesc in orice clipa si sa descopar ca a fost unul dintre cosmarurile mele... Dar nu. Timpul trecea si totul mergea inainte.

-          Nu cred ca mai merg, i-am spus eu hotarata lui Tom.

-          Tu, vorbesti serios? Ioana nu imi vine sa cred. Nu ai mai iesit din casa de cateva zile. Irina....

-          Nu o amesteca in asta, te rog.

-          De ce nu? Irina ar fi vrut sa fii fericita. Ar fi vrut sa te distrezi. Si tu ce faci? Stai toata ziua si iti plangi de mila si te invinovatesti mai tare. Nu aveai de unde sa stii si -  imi lua jurnalul din mana si mi-l arunca prin camera - asta, iti face numai rau, nu inteleg cum nu vezi asta!

-          Cum imi face rau? Nu imi face nimic. Doamne, Tom, e un simplu caiet. Cum ar putea sa imi influenteze viata? I-am tipat eu si m-am dus dupa jurnal.

Il lasasem fara replica sau poate obosise sa se certe cu mine.

-          Eu plec. La opt vin sa te iau sa stii. Ai face bine daca ai fi imbracata, daca nu vin eu si te imbrac.

Eu il urmaream cum ma ameninta si in final vine spre mine si ma pupa pe frunte si isi ia la revedere. Nu aveam chef de petrecere, de fapt nu cred ca vreunul dintre noi avea chef de petrecere, dar trebuia sa ne continuam viata – asa ne spusese Mihai, ce naiv era.

 Tom insa, fusese de acord, asa ca au mai vorbit si cu alte persoane si ei au fost de acord si acum se facea o petrecere acasa la Tom. Parintii lui o sa fie plecati la un eveniment, asa ca era casa perfecta.

Mi-am petrecut toata ziua imbracata in pijamale. Pana si tata a strambat din nas, cand a vazut in ce ma fataiam prin casa.

-          Imi place vestimentatia. Cred ca ti-ar mai trebui putin ruj si esti gata de petrecere, spuse el sarcastic.

-          Sigur? Eu ma gandeam la putin rimel.

Dar el si-a rotit ochii si a respirat zgmotos si a continuat sa muste din sendvisul pe care il avea in mana.

Stateam pe canapea in sufragerie cand am auzit soneria. M-am dus repede sa deschid, iar apoi am lasat usa deschisa si m-am dus sa imi reiau locul.

-          Buna. Nici nu ma saluti? Ma intreba Tom.

-          Buna.

Si vine langa mine si il sarut.

-          Esti rece, am spus eu.

-          E iarna, sa stii.

-          E 7 jumatate sa stii. Ai spus la opt, i-am spus eu serioasa.

-          As putea sa iti spun acelasi lucru. Du-te si te imbraca, imi ordona el.

-          Dar sunt imbracata. Putin ruj si rimel si gata. Nu iti place? l-am intrebat eu sarcastic.

-          Haha. Nu rad. Du-te si te imbraca.

-          Dar sunt.... de ce nu intelegi?

-          Deci nu vrei sa te duci, nu?

-          Sunt imbrac...

Dar nu am apucat sa imi termin replica, ca Tom, care deja se dezbracase de haina si de fular, ma lua pe sus.