Haesoo trăia o viață simplă,tipică a unei adolescente de optăsprezece ani,însã viața ei ia o întorsãtură bruscă din vina acțiunilor ei ce le credea greșite.
"Într-o lume plină de aroganți ce se onsideră superiori tuturor,toți suntem la poli opuși"
...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
~~~~~∆~~~~~
Începusem să tremur din nou când terminasem de povestesc lui Jimin ceea ce mi-a facut Sungyeon mai devreme,puteam vedea furia in ochii lui Jimin ,după expresia ce o afișa era mânios,cel puțin pentru câteva momente înainte de a se schimba în una tristă.Jimin s-a așezat lângă mine pe canapea,căutându-mi privirea.Și pentru prima oară de când l-am cunoscut acesta mã privi direct în ochi.Eram suprinsã de ceea ce mã întrebase dar mai ales fiind cã el fusese cel care îmi propuse la început și tot el care voia să opreascã asta. Nu știam sigur ce răspuns sã-i dau,dar singurul lucru care mi-a din senin în minte era că voiam sã-l ajut...
—N-nu.I-am răspuns bâlbâindu-mă fără să am contact cu ochii lui.
—De ce?
A spus vizibil suprins,însă colțurile buzelor ce erau puțin ridicate afirmau că era fericit.
—Păi mi-am dat seama cã n-are nici un rost să ne oprim acum, am început să ne prefacem destul de bine și ar fi ciudat pentru ceilați să ne despărțim brusc la nici măcar o săptămâna de când ne-am cuplat.Vrei s-o lași pe Sungyeon să câștige?Fiind că ea asta vrea!Doar 3 luni bine?3 luni sunt o perioada scurta de timp nici nu vom observa cât de repede v-a trece așa că putem continua să ne prefacem.M-am hotarât să te ajut.Deci ce zici?Ești de acord?I-am răspuns schițând un mic zâmbet în ciuda durerii din zona feței.
— Foarte mult!Odată ce spuse asta fără să-și dea seama mă apucase de abraji,gest ce mă făcu să roșesc ca niciodată.Oh scuze,n-am vrut să...Își retrase mâinile de pe fața mea și își scărpină cefa fizibil jenat.M-am uitat puțin făcându-i semn că e în regulă.
Nu după ceva timp Jimin aplecat lăsându-mă de una singură în cameră vreme în care mi-a plimbat privirea prin jur...la naiba ce casa mare! Nu observasem până acum fiind că eram prea concentrată pe starea mea iar cu Jimin în preajmă nu prea îmi dasem seama de unele lucruri,iar casă din câte părea era imensă iar disigner-ul interior era minunat.Dar oare locuia singur?Trezită din gânduri în momentul în care brunetul coborâ scările fiind îmbrăcat cu alte haine,gura mea vorbi de la sine;
—Asta e casa ta ?
Păi normal că e casa lui dacă aici locuiește inteligent-o...Subconștientul meu apăru de nicăieri trezîndu-mă la realitate .Acesta se uită încruntat lamine dând aprobator din cap.
— E casa parinților mei,dar care acum sunt plecați în America ocupați cu afaceri,așa că de o perioadă de timp m-am obișnuit să locuiesc singur.Îmi răspunse el.
Am afirmat ușor din cap înțelegând,focusându-mi atenția în jur.Într-adevăr casa era imensă iar stilul ei era cu bun gust.Observând că pereții erau vopsiți cu noanțe alb-crem care mi părea foarte atractiv pentru la prima vedere..Bucătăria de asemenea era mare,cu mașinarile complete de care are nevoie sa gatească.Am suspectat cu privirea fiecare zonă a casei de la bibelu până la tabloruri și mobilier.M-am oprit în momentul în care ochii îmi căzu plasma mare iar dedesuptul acesteia fiind un raft special...nu cred!Un playstationcu cu diferite jocuri video așezate în raft.Instictiv m-am apropria luând în mâini un joc care Doamne îl adoram.
