₥Ɏ ₳ⱤⱤØ₲₳₦₮ ฿ØɎ₣ⱤłɆ₦Đ|₱.J₥(TRADUSA)

₵₳₱ł₮ØⱠɄⱠ 2:Salvatorul meu

Haesoo.

Odată ce ieșisem pe poarta liceului  voiam să plec spre casă,dar brusc strigătele de urare și șușotelile numeroase din aproprierea liceului îmi atrase atenția mie și lui Sonmi.
Ne-am îndreptat în spre acea direcție fiind curioase însă când văzusem  mulțime de elevi care înconjurau ceva sau pe cineva,ne-a șocat.
Când m-am apropriat puțin,am fost surprinsă să văd  acel grup de baieți care se lua de un băiat neajutotor.Lovindu-l toti cu cruzime de nedescris.
Doar privind scena în sine mă terifia de-a dreptul dar în același timp o furie de nedescris mă cuprinse.

Fară vreo mustrare de constiință m-am strecurat prin mulțime ducându-mă țintă spre acel băiat.

 — OPRIȚI-VĂ!!!

Seomin

Eram de-a dreptul surprinsã de acțiunea lui Haesoo.Nu mă așteptam ca aceasta să sară în ajutor acelui băiat,dacă știm ar fi trebuit s-o opresc!
Ea n-are habar în ce probleme a intrat!

Unii dintre elevi începuse deja s-o vorbească,lucru ce mă determină sã mă încrunt.

~~~~~∆~~~~~

Crescuse cu gândul că n-are de ce să-i fie teamă de cei din jur mai ales cei care o vorbesc pe la spate.Pur și simplu îi ignora.
Un Singur lucru avea în minte, să-l aducă pe acel băiat cât mai repede la înfirmerie.
Se aplecă rapid spre el,verificându-i pulsul.
Era aproape lesinat,toată fața ei lui era desfigurată,era plin de răni la baza abdominalã chiar și prin tricoul alb ce-l purta rănile erau vizibile.Câteva firicele de sânge prelingându-se din rănile deschise,ce neapãrat trebuia tratare.

  — Nu îți face griji  o să te aducem la clinica bine!

Îi spuse bruneta baiatului,urmând sã încerce să-l ridice,însă greu era,ea era micuță n-avea puterea necesară, așa că apelă la un băiat ce cu ezitare se aproprie de acesta.
Fata îi mulțumi printr-un zâmbet urmând sã-l prindă amândoi de braț ajutându-l să se sprijine până la clinicã.Snmin o urmă nu înainte de ai privi pe grupul de bătãuși ce erau puțin la îndepărtare de ei.,aceștea neluându-și nici o clipă  privirea de pe Haesoo.

Și avea și de ce,niciodată nimeni nu a îndrãznit să se bage în treburile lor,însă o fată...asta era strigător la cer,cât pe ei dar și pe ceilați îi miră.

Tocmai cei lăsă pe toți cu ochii în soare,lucru ce nici unuia nu-i convenea.

— Ea nu stie cine suntem?"

Sparse liniștea unul dintre ei fiind și mezinul găștii.La fel ca și ceilalii acesta era  mânios nevenindu-i a crede  ca cineva a avut curajul să se bage în treburile lor și mai presus de asta ignorându-i.

—Ar trebui să o învățãm o lecție!Sugeră șatenul care dintre toți părea cel mai mare.

— Nu Hyung!Nu-i nevoie.Interveni brunetul care nici acum nu-și luă privirea de pe Haesoo.Mã descurc singur!Rânji acesta,deja având în plan  ce voia sã facã...

Între timp.
Baiatul bătut,era deja în clinică în pat odihnindu-se.

—  Cât de răi  pot sã fie încât să-l aducă în asemenea hal!Ei nu au limite? Spuse Seomin nevenindu-i a crede.
Pufni Seonmi frustrată așezându-se pe unul dintre paturile clinicii.

—  De aceea sunt numiți regi?Se cred superiori tuturor?
Raspunse Haesoo cu o fata neutră.

—  Nu inteleg de ce fetele sunt departea lor,cu o asa atitudine!Se întrebă Seomin nervoasa!Însã soneria telefonul său o întrerupe.Privind-o  pe Haesoo.~ Îmi pare rau Haesoo ,dar trebuie sa plec,am o reuniune de familie,e ok daca te las aici?