Dangerous dark

CAPITOLUL 1

Alerg rapid prin pădurea întinsă și înfiorător de liniștită. Picioarele abia mă mai țin, iar gatul îmi este uscat, dar continui sa alerg. Simt cum câteva pietricele mă înțeapă pe talpa piciorului și o lacrima mi se revarsă pe obraz. De ce nu mă lasă în pace?

"Jennifer, de ce fugi de mine?"

Mă opresc din alergat imediat ce simt un aer cald lângă urechea mea. Îmi întorc privirea dar nu este nimeni, iar acum aud doar foșnetul frunzelor.

Mă uit în jur și realizez ca am intrat adânc în pădure. Mă simt atât de slăbită, vreau în patul meu de acasă, dacă se poate numi așa, chiar dacă nu este pe cât de puțin confortabil.

"Jennifer, ești a mea, de ce nu poți înțelege asta?" un fior rece îmi traversează șira spinării camd simt o atingere pe antebrațul drept. O atingere calda, dar care totuși îmi da o senzație de frica.

Simt din nou alte atingeri, dar mai brutale și scâncesc.

"Jennifer, trezeste-te naibii odată!"

Încerc sa îmi întredeschid ochii, masandu-i, și mă ridic, punându-ma în șezut.

"Este ora 8, trebuia sa fii jos, la masa la ora 7:30." spune și îmi strânge încheietura mâinii puternic.

Îl privesc pe unchiul meu în continuare și îmi dau seama ca e nervos, de altfel, cum e intotdeuna pe mine.

"În 10 minute sa fii gata." spune cu aceeași voce dura și se îndreaptă spre ușa.

"Oh, de ce dracu am eu grija de ea? Ce nerecunoscătoare." îl aud zicând înainte sa iasă pe ușa și sa o trântească puternic.

Mă ridic rapid și îmi masez tâmplele, încercând sa îmi scot din cap visul ăla și sa mă concentrez pe ziua de azi.

Nu mi-a plăcut niciodată de unchiul meu, care se poarta oribil cu mine de fiecare data când vrea sa se descarce de nervi, dar trebuie sa îi fac pe plac ca sa pot scăpa de unele lovituri puternice. Când părinții mei au murit acum 10 ani de cancer, mama m-a lăsat în grija fratelui ei, iar eu nu am putut face nimic, aveam doar 7 ani.

De atunci stau cu el și suport toate crizele sale de nervi, și nu pot face nimic decât sa stau și sa văd cum mă lovește sau mă înjură.

Mă duc rapid spre baie și îmi dau cu apa pe față pentru a îmi limpezi mintea.

Mă întorc în camera mica, care conține un pat destul de mic și o noptiera înghesuit lângă, cu un geam apropiat de ușă.

Deschid sertarul micii noptiere, destul de prăfuită și îmi iau un tricou vechi, împreună cu niște blugi negri, puțin murdari, aceștia fiind cea mai scumpa haina pe care o am.

Mă uit atenta la rochia frumoasa roz, pe care o păstrez în sertarasul meu, fiind a mamei mele, singura amintire de la ea.

Scap de pijamale și mă îmbrac cu hainele luate din sertar, apoi îmi prind parul meu lung și blond într-un coc destul de dezordonat.