Dangerous dark

CAPITOLUL 9

Harry's POV

Urc rapid scările spre etajul 2 al casei asteia și deschid ușa aia nenorocita, găsind-o pe afurisita Kath în camera ei, întinsă pe pat, și aproape dezbrăcată, cum e de obicei.

"Poți sa îmi spui de ce dracu ai făcut asta?" îi tip în fata și urăsc faptul ca e fata, pentru ca dacă ar fi fost băiat, s-ar fi ales cu una în fata aia.

"Dar ce am făcut, iubitule?" Mă întreabă ea ridicându-se din pat și începând sa își roada una dintre unghiile sale mari cu dinții.

"Oh, te rog, de parcă nu ai știi" scuip spre ea cu dinții încleștati. "Stai departe de Jennifer" îi zic printre dinți, uitandu-ma nervos la ea.

"Oh, sigur, este vorba despre cea noua, nu-i așa Harry? Drăguțul de tine" spune ea rânjind cu buzele alea mari și rujate ca mi se face scârbă.

"Poți sa îmi spui de ce naiba i-ai spus ca sunt iubitul tău?" o întreb și mai nervos de data asta. "Jur, Kath, dacă te mai iei de ea, am sa-"

"Ai sa ce?" îmi întrerupe ea cuvintele și se apropie de mine, trasând o linie pe bărbia mea cu unghia pe care a scos-o din gura. "Of, Harry, ești așa de sensibil, nu poți sa îmi faci nimic, știi ca nu poți lovi o fata" zice și rânjește incontinuu, făcându-ma pe mine sa mă încordez mai tare lângă ea.

"La dracu!" înjur înainte sa ies și sa trântesc ușa aia nenorocita în urma mea.

Cobor scările și deschid ușa camerei mele, aruncându-ma apoi în pat. De ce naiba nu își tine gura afurisita aia de Kath? Și îmi vine așa de tare sa o dau cu capul de toți pereții când folosește împotriva mea faptul ca nu pot lovi fetele, da pur și simplu nu as putea sa fac așa ceva, indiferent de ce fel de fata este, chiar și dacă mă enervează. Eu...eu nu pot după ce s-a întâmplat atunci.

***

Jennifer's POV

La naiba, au trecut trei ore, trei de când Harry a plecat nervos din camera mea, și eu sincer nu știu de ce îmi pasa așa de mult. Dau sa deschid ușa frigiderului, dar o închid rapid înapoi când aud pași în spatele meu, dar oricum nu îmi era foame, am vrut doar sa ies din camera mea în care mi-am petrecut ultimele ore.

Harry a intrat în bucătărie, îmbrăcat un negru, tricoul sau fin puțin sifonat. Ochii săi mi-au întâlnit corpul, iar fata sa a devenit trista, scarpinandu-se apoi cu o mana la ceafa.

Picioarele mele încep sa se miște și trec rapid pe lângă masa, începând sa ies cât mai rapid din bucătărie, dar imediat ce am trecut pe lângă Harry, încheietura mea a fost prinsa ușor de mana sa mare.

"Jennifer, te rog, vorbește cu mine" spune Harry blând, ochii săi fiind fixați pe ai mei acum.

"Harry, eu-"

"Te rog" Mă roagă el, iar eu oftez adânc, asezandu-mă pe un scaun, iar el făcând la fel.

"Nu a însemnat nimic" spune Harry, așezându-si ambele coate pe masa din bucătărie.

"Am mai auzit asta și acum câteva ore" zic referindu-ma la momentul când a venit sa 'îmi explice' ce s-a întâmplat prima oară.

"Știu, știu" oftează Harry, scuturând ușor din cap. "Jennifer, nu se va mai întâmpla, ok?

Îmi dau ochii peste cap la auzul vorbelor sale, murmurând apoi un 'da, da sigur' și uitandu-ma din nou la el, sperând ca nu a auzit.

"Bine, am sa iti demonstrez ca ea chiar nu înseamnă nimic pentru mine" spune eu înclinând din cap de faptul ca a zis același lucru de vreo 5 ori și stramband din nas când realizez ca se referea la Kath.