Dangerous dark

CAPITOLUL 2

Inima îmi bate cu putere când văd ochii

aceia verzi care îmi traversează corpul cu atenție. Buclele sale fine, presupun, sunt date pe spate și chiar mi se par aranjate, în ciuda faptului ca Harry nu pare așa de interesat în a arata bine.

"Hey, păpușă, ti-am lipsit?" întreabă și zâmbește, apropiindu-se mult mai mult de mine.

Intepenesc când îl aud spunandu-mi păpușă din nou și mă dau cu un pas în spate.

"M-m-ai urmărit?" îl întreb încercând sa par puternica în fata lui.

De ce s-a ținut după mine? Am fost doar sa îi livrez ceva de la unchiul meu, la naiba. Stai departe de el.

"Oh, dar ai fugit așa de repede încât nu am reușit sa iti dau banii pentru ce mi-ai livrat" zice și îl văd scormonind în buzunar apoi scoțând câteva sute de euro la iveala. Simt cum roșesc și realizez ca a fost o greșeală sa fug de el. Nu vreau sa creadă ca îmi e frica sau ceva de genul.

Într-un fel am fost ușurată ca nu a venit pentru mine aici, ci pentru a îmi da banii.

Harry întinde mana și îmi face semn sa iau banii. De unde are el atâția? Adică nu cred ca un adolescent de vreo 20 ani poate sa facă rost de banii ăstia de unul singur.

"M-mersi" zic după ce așez banii în buzunarul blugilor mei negri.

Rămân în același loc atunci când Harry se apropie mai tare de mine astfel încât piepturile noastre se afla doar la câțiva centimetri distanta. Urmăresc pieptul sau relaxat care se mișcă încet de sus în jos. Îmi pot imagina deja prin tricoul sau destul de subțire mușchii săi puternici i abdomenului.

Îmi ridic privirea și întâlnesc ochii aceia verzi de jad și aproape ca mă pierd în ei, dar mana grea și mare a lui Harry se așează pe spatele meu și cu o mișcare brusca mă trage spre el. Piepturile noastre simt acum lipite și nu știu de ce nu ripostez. Mirosul sau îmi invadează nările și asta îmi place într-un fel, chiar dacă îmi este frica de Harry.

"L-lasa-ma" reușesc sa șoptesc și încerc sa mă mișc, dar strânsoarea lui Harry e prea mare.

Ochii îmi cad pe buzele sale trandafirii și care par atât de moi și fine, ușor întredeschise.

Harry își apropie capul mai mult de al meu și simt cum câteva bucle de ale sale îmi gâdilă obrazul stâng.

"Oh, dar știu ca nu vrei" îmi sopteste la ureche, un aer cald lovindu-mi pielea ușor.

Un fior îmi trece pe șira spinării când îi aud cuvintele spuse foarte clar la urechea. El nu are de unde sa știe ce vreau și nu vreau eu, dar totuși afirma ceva.

"Pleacă! țip și mă împing tare de pieptul lui, reușind sa scap step uimirea mea.

Sunt la câțiva pași depărtare de Harry, iar el zâmbește. Ce e în neregula cu el?

Nu pot sa cred ca el rade de mine. Ce e așa amuzant? Serios acum. Sa mă lase odată in pace pentru ca eu nu am nimic cu el, eu doar i-am livrat o cutie care nu știu ce conține și apropo, am fost obligat de unchiul ei să i-o duc.

"Poți te rog sa îmi spui ce e așa de amuzant?" îl întreb dintr-o data fără sa mă pot abține și îmi duc imediat mana la gura când realizez ca m-am răstit la el.

"Tu, iubito" zice continuând sa aibă acel zâmbet tampit pe față. Acel zâmbet tampit care îmi place într-un fel.

"Ah, nu îmi mai spune așa și lasa-ma în pace" zic rapid punandu-mi brațele încrucișate la piept.