Dangerous dark

CAPITOLUL 22

Jennifer's POV

Niall imi vorbeste de cateva minute bune, eu straduindu-ma sa il ascult, dar tot ce vad in fata este Harry. De cand a plecat acum 5 zile, nu mi-l pot scoate din cap, mii de amintiri cu el navalindu-mi in cap. Felul in care m-a sarutat sau m-a strans la pieptul sau inca imi face pielea de gaina, dar de asemenea imi aduce o tristete inexplicabila pe fata.

"Poftim?" il intreb spre blond, relizand ca vorbeste singur.

Ochii mei se deschid usor, eu realizand ca sunt in picioare. In jurul meu nu este nici un pat, nu sunt intr-o camera, ci totul este alb. Imi trec mana prin parul meu dezordonat, incercand sa il aranjez putin. Am dormit in picioare? Si unde sunt? Aceste intrebari sunt singurele care imi vin in minte. Desi sunt pierduta intr-un loc total necunoscut, nu imi este teama. Ma simt ca si cum as avea un scut si nimeni nu ar putea patrunde in el pentru a ma rani.

Dar totusi, nu se poate sa fi dormit in picioare. Cateva amintiri si momente petrecute cu Harry ma aduc la realitate. Imi aduc aminte de cat de trista a fost despartirea noastra si de distanta care ne desparte. Vreau sa cad adanc intr-un somn din care sa nu ma mai trezesc, sa uit de toate problemele acestea. As vrea sa traiesc intr-o lume cu totul diferita, in care toti oamenii au sufletul bun si se inteleg bine unii cu altii. Fara certuri, fara crime sau alte nenorociri. Poate asta s-a intamplat si acum. Am inchis ochii si cand i-am deschis, am ajuns in locul acesta. Aici e totul alb si nimic nu se poate intampla. Nu exista alte persoane sau obiecte, decat eu. Poate asa e mai bine, sa ma separ de lumea reala si sa traiesc aici. Poate.

Pasesc usor pe podeaua reala, uitandu-ma atenta in jur. Un punct negru in zare imi atrage atentia, eu mijindu-mi ochii pentru a vedea mai bine ce se intampla. Observ ca, pe secunda ce trece, pata neagra se face din ce in ce mai mare. Totul din partea in care ma uit se preface in negru, venind cu o viteza incredibila spre mine. Ar trebui sa imi fie teama de ce s-ar putea intampla, dar, in schimb, stau nemiscata si privesc scena. In urmatoarele secunde sunt acoperita de negru, in jurul meu disparand tot acel alb imaculat.

Incep sa ma misc, dar intepenesc atunci cand aud pasi in spatele meu. Ma intorc pe calcaie din instinct, acum fiind cu fata spre o silueta neagra pe care de abia o deslusesc.

Ii pot observa bratele musculoase, cu pumnii inclestati. Pantalonii stramti si tricoul sunt negre, iar buclele sale intunecate sunt date pe spate. Buzele trandafirii sunt usor intredeschise, iar ochii sai, acum fiind negri, sunt indreptati spre mine.

"H-Harry?" intreb cat mai incet posibil, incercand sa imi dau seama daca este baiatul cret care ma face sa sufar atat de mult.

"Jenn..." o soapta usoara imi ajunge la urechi, iar in momentul urmator il recunosc pe Harry care se indreapta spre mine, strangandu-ma tare la pieptul sau. Inhalez parfumul sau barbatesc, corpul sau transmitandu-mi caldura si facandu-ma sa ma simt asa de bine.

"Imi pare rau..." aceasta propozitie o rosteste, inainte sa dispara, lasandu-ma singura in acel intuneric.

"Jennifer! Jenn!" vocea lui Niall ma trezeste la realitate. Acesta pare ingrijorat, ochii sai albastri privindu-ma incontinuu. "Trebuie sa iti iei gandul de la el." ofteaza usor tragandu-ma in imbratisarea de care chiar aveam nevoie.

Desi as vrea asa de mult sa il uit si sa nu imi mai pese de Harry, nu pot. Orice lucru marunt imi aduce aminte de el si de atentia care mi-a acordat-o. M-a protejat si a fost singurul care a stiut sa ma tina in siguranta.

"N-nu pot, Niall, eu... chiar nu pot." ma balbai, fiind gata sa incep sa plang.

"Te inteleg, Jenn, dar de cand a plecat stai numai in casa. Ce ar fi sa mergem diseara in club? Jack a dat invitatia." spune entuziasmat.

"Cine e Jack?" Întreb curioasa, numele parandu-mi cunoscut.

"Mai știi când am jucat adevăr și provocare la petrecerea de ziua mea?" Blondul îmi amintește, continuând atunci când mă vede ca dau afirmativ din cap. "A jucat și el cu noi. Nu cred ca îl cunoști după nume, dar sigur îl vei recunoaște când îl vei vedea." Mă asigura acesta.

"Um...cred ca voi veni." Spun hotărâtă, punandu-mi în minte sa îl uit pe Harry. Trebuie sa trec peste, exact cum a trecut și el când m-a lăsat aici. Este posibil sa nu îl mai văd niciodată; va rămâne trecutul meu pe care voi încerca să îl afund cât mai tare în minte.

"Serios?" Întreabă Niall mirat de decizia mea brusca.

"Da." Îi zâmbesc ușor.

"Ok. Ar cam trebui sa te pregătești, în 2 ore trebuie sa fim în fata clubului, care este destul de departe." Mă informează, plecând din camera după ce îmi întoarce și el un zâmbet frumos.

Mă ridic de pe scaun, hotărând ca aceasta noapte sa uit tot ce s-a întâmplat intre mine și Harry.

***

Niall parchează cu greu mașina, încercând sa evite intr-una mulțimile de oameni care rad și se îndreaptă spre intrarea clubului.

"Jenn...Va fi bine." Mă încurajează, punând o mana pe coapsa mea. Iese apoi din mașină, deschizandu - mi și mie ușa. Mă ridic de pe scaun, urmând apoi sa îmi aranjez rochia neagra de seara.

"Domnișoară?" Aud vocea blondului, care întinde o mana spre mine. O prind ușor, corpurile noastre atingându-se puțin. Ne abținem amândoi sa nu bufnim în ras, îndreptându-ne spre intrarea clubului, un Niall îi arata unui domn îmbrăcat la costum o legitimație. Acesta ne lasă să intram fără ezitare, blondul conducându-ma la o masa unde sunt asezati 3 bărbați.

"Niall, prietene!" striga unul dintre ei, ridicându-se de pe scaun. Cei doi își dau mana, privirea băiatului îndreptându-se apoi spre mine.

"Jennifer" îmi zâmbește înainte de a îmi lua mana intr-a sa și a îmi săruta delicat încheietura.

Băieții încep sa rada de gestul sau, eu simțind cu obrajii mi se înroșesc.

"Nu te speria, Jack e de moda veche." Îmi spune unul dintre ei, ținându-se de burta în timp ce începe sa hohoteasca din nou.

După ce se liniștesc, ne așezăm la masa, comandând niște băuturi. Niall și cei 2 care îmi sunt necunoscuți încep sa discute un subiect aprins, Jack neintervenind intre ei.

"Cum ți se pare New York - ul?" Mă întreabă Jack, încercând sa facă o conversație cu mine.

"E...diferit" spun, amintindu-mi de micile lucruri pe car le-am observat stand în apropierea casei lui Niall. "Nu am...nu am prea văzut multe." Spun puțin rușinata de faptul ca sunt aici de atâtea zile și nu am mers decât împrejurul casei.

"Tu ești din Londra, corect?" Întreabă Jack curios.

"Da, stau într-un orășel de lângă Londra." zâmbesc ușor spre el.

Îmi întorc capul în jur atunci când aud o melodie mai lenta, oamenii începând sa se foiasca.

"Îmi acorzi acest dans?" Aud vocea lui Jack, acesta ridicându-se în picioare, zâmbind.

Înclin rosind din cap, începând sa cred ca aceasta seara nu e chiar așa precum pare.

______________

Vă rog să mă scuzați pentru întârziere! Am fost tare ocupata deoarece am avut deja o prima olimpiada...

Cu părere de rău vă zic ca voi posta foarte greu. Chiar nu am timp, dar va promit ca voi încerca să scriu.

Aștept păreri și voturi :)

Ily ♡♡♡