O noapte de betie, o viata de iubire

6. S

Încă nu îmi vine să cred că Elian doarme în braţele mele, şi că nu este supărat pentru că l-am minţit, ascunzându-i faptul că am făcut-o în acea seară. A adormit aproape instant, iar eu stau şi mă uit pe pereţi şi nu-mi revin. Seamănă cu un mic copilaş atunci când doarme, îl admir pentru curaj.

.....

Simt cum razele soarelui îmi ating chipul, încerc să mă ridic din pat, dar acesta parcă se împotriveşte. Nu am mai dormit de ceva timp, nici nu cred că mai ştiam ce e ăla somn sau pat.

Mă frec la ochi şi încerc să mi deschid, m-am uitat prin cameră şi mă simţeam atât de ciudat. Oare să fi fost doar un vis? Simţeam cum câteva lacrimi se rostogolesc pe obraji. Mă durea sufletul, simţeam ca o să mor, îmi era atât de rău. Aerul parcă îmi părăsea plămânii, iar sufletul parcă îmi părăsea trupul. Oare chiar atât să mă fi consumat încât asta să-mi aducă moartea?

Stăteam în picioare şi simţeam cum mă clatin, de-odată aud nişte paşi, era Elian care intră în cameră doar cu un prosop ce-i acoperea goliciunea. Probabil a fost să facă un duş. Până să reuşesc să-i zic ceva am simţit că o iau la vale, acesta s-a repezit spre mine şi m-a prins la timp, până să fac contact cu parchetul. M-a ridicat cu grijă şi m-a pus în pat, contrar aşteptărilor chiar e un tip puternic.

- Mulţumesc! Îi spun în timp ce camera părea să nu se mai învârte în jurul meu.

- Te simţi bine?

- Aham. Cred că e de lipsa de somn sau mâncare

- Offf. Aşteaptă până îţi pregătesc ceva de mâncare, şi după aceea te las să dormi.

Dau din cap afirmativ, nici nu aveam de ce să comentez. Adică nu mai ţin minte când a fost ultima mea masă, că mai mâncăm un pachet de biscuiţi sau covrigi aia nu se poate numi masă. Dar parcă nu aş vrea să plece atât de repede, mă voi simţi singur.

După ceva timp m-am trezit, mirosea atât de bine încât începusem să salivez, încă nu îmi dau seama dacă este vis sau realitate. Când mi-am deschis ochii Elian era lângă mine şi mă privea, iar o tavă cu mâncare se afla pe noptieră. Mă uit la ceas şi îmi dau seama că am furat două ore de somn.

- De ce nu m-ai trezit?

- Dormeai atât de profund, încât mi-a fost milă să te trezesc.

În următorul moment stomacul meu a început să protesteze, mirosea aşa de bine şi el nu primea nimic. Când a auzit ce sunete scoate stomăcelul meu, Elian s-a întins după tavă în timp ce eu m-am făcut mai comod. Am luat prima înghiţitură şi am simţit gustul raiului. Nici mama nu gătea aşa bine. De fapt nu mă aşteptam ca el să ştie să gătească în felul ăsta.