O noapte de betie, o viata de iubire

4. S

Acum momentul adevărului. Încep să amestec cele două biletele. Simt cum aerul mă lăsa, mâinile deja îmi transpira. Le învârt până nu mai ştiu care cum este şi îl aleg pe cel care scrie cu litere mari..

(bee bee *îi sună telefonul*)

Îh care ce mai vrea de la viaţa mea. Îl iau din fotoliu de unde l-am aruncat de dimineaţă şi răspund. Era număr nou, aşa că am încercat să-mi păstrez calmul. – Alo! Mai mult am ţipat, asta da păstrare de calm.

- Ah îmi cer scuze că te-am deranjat. Trebuia să-mi dau seama că eşti ocupat. Vocea, vocea sigur este a lui Elian, idiotul de mine deja regret modul în care am răspuns.

- Nu este nici o problemă, chiar nu m-ai deranjat.

- Sigur? Uf vocea I s-a schimbat, de la dezamăgire la bucurie.

- Ah sigur. Chiar nu mă deranjezi. Oare karma îşi bate joc de mine? Dacă îmi zice să ne vedem, deja o să mor. O merg la Biserică să aprind lumânări şi fac şi 10 mătănii.

- Voiam să ştiu ce s-a întâmplat cu instrumentalul? Nu te-am mai sunat să văd dacă a fost ceea ce a trebuit.

- Ar trebui să-mi cer scuze că nu te-am sunat după tot ce ai făcut pentru mine. Instrumentalul chiar a fost perfect. Ar trebui să ieşim la o bere, fac eu cinste fiindcă m-ai ajutat. (*se plimba ca un idiot prin sufragerie) Am găsit scuza cea mai perfectă ca să-l văd. Sunt un geniu, sunt un geniu.

- Păi nu ştiu ce să zic.

- Ca o să ieşim :3

- Ok. Când?

- Păi dacă ai timp, în seara asta pe la 8-9?

- Bine. Ne vedem atunci. În faţă la Bar?

- Dap.

- Ok. Pa, paa!

- Pa!

Ce bine mă simt, îl voi vedea în seara asta. Şi îmi voi demonstra dacă îl plac sau nu. Dacă o să am aceiaşi senzaţie de fluturi în stomac sau nu. Dar dacă o dau în bară? Sau dacă se îmbată şi iar se dă la mine şi eu nu o să pot să rezist? Iar o să mă simt vinovat şi gândul ăsta o să mă tortureze zi de zi până se va transforma într-un coşmar şi iar nu o să pot să dorm. Sunt un dobitoc. Mai bine nu-l întrebam. Stai, stai, stai. El de ce m-a sunat? Nu mi-a mai zis. Ceva nu cred că este bine...

Unde rămăsesem? Aaa da, să văd ce bileţel am extras. Sper să nu mă mai întrerupă nimeni. Deci marele câştigător este TIA. Am belit-o, trebuie să stau şi să-i explic ce s-a întâmplat. Asta mă va toca până nu află tot ce se întâmplă. Şi când mă gândesc că de la grădiniţă o considerăm sora mea. Nici acum nu-mi explic de ce. Dar mă bucur că face parte din viaţa mea şi că mă acceptă aşa cum sunt. Şi (*inspiră) acum am nevoie de mult curaj. După ce stau şi pun în balanţă toate variantele, iau telefonul în mână şi o apelez.

- Opaaa cu ce ocazie Alesis?

- Voiam să văd ce mai faci. Nu am mai vorbit de ceva timp.

- Hmm!!!

- Ce?

- Ceva nu-mi miroase a bine...

- Poate iar ai uitat ceva pe foc, şi după dai vina pe mine.

- Nu, nu asta.

- Atunci ce?

- Ascunzi ceva.

- Nu ascund nimic. De tine nu am cum să ascund ceva. La cum a sunat, nici eu nu mă cred, da-păi ea.

- Mincinosul roade osul. Dacă eu zic că minţi, minţi.

- Nu este adevărat.

- Off micul Alesis nu ştie că nu este frumos să îşi mintă sora mai mare?

- Tia nu te mint. Halal om mai sunt, o sun ca să-I cer părerea şi nu am curaj. IDIOT asta sunt, şi cu litere mari.

- Ori îmi zici ce ai, ori vin la tine şi te castrez, şi vei fi obligat să-mi zici.

- Doamne Tia ce violentă eşti.

- Îhm, fie cum zici tu. Deci ce alegi?

- Să aleg ce?!

- Calea grea sau cea uşoară.

- Cea uşoară.

- Atunci spune-mi o dată ce-mi ascunzi. Deja vocea ei suna a ameninţare. Deci mi-o iau dacă nu sunt atent.

- Păi îmi cam place de un tip.

- Asaa..

- Şi nu ştiu ce să fac, adică nu ştiu dacă el este gay sau măcar bisexual.

- Ahaaa... Ascult

- Şi

- Şi!?

- Păi printr-o coincidenţă, acel tip este Elias, nepotul tău?

- Poftim! Aoleu ce rău a sunat, sunt mort, deja simt cum mi se scurge sângele din vene şi mă fac alb ca varul.

- Ce ţi-a venit? Uh asta chiar m-a luat prin surprindere.

- Nici eu nu ştiu, cert este că nu pot să dorm din cauza lui. Nu îmi dau seama dacă este obsesie sau iubire. Te rog să mă ajuţi.

- Păi şi cu ce ai vrea să te ajut? Doar nu pot să-l întreb direct dacă şi-ar trage-o şi cu băieţii.

- Măcar să baţi un apropo?

- Asta clar iese din discuţie. Aş putea să-ţi aranjez cel mult o întâlnire cu el.

- Am, păi m-a sunat azi şi i-am zis să ne întâlnim în seara asta.

- Ahamm!... Vocea ei mă sperie, zici că s-a întâmplat un miracol.

- Dar te rog nu-i spune că sunt gay, nu vreau să-l sperii.

- De ce? Doar nu o să-l violezi?

- Nu vreau să mă urască. Mai bine rămânem prieteni şi măcar ştiu că nu o să mă evite restul vieţii.

- Să ştii că nu este homofob, deci nu îţi mai face atâtea griji.

- Este bună şi informaţi asta.

- Aa şi încă ceva. Elian, în caz că nu ai observat, este un tip direct, şi nu îi place să o lungeşti şi să baţi apropouri, deci dacă chiar ai de gând să te combini cu el, mai bine i-ai zice cât mai repede.

- Ah. Mulţumesc Tia.

- Pentru puţin, şi succes la întâlnire. ne mai auzim. Paaa!

- Paaa!

Acum mă simt mai bine după ce am stat de vorbă cu Tia. Dar tot partea mea bună mă acuză că nu i-am zis despre ce s-a întâmplat între noi la beţie. Poate o să am curajul să-i spun măcar lui.