O noapte de betie, o viata de iubire

14.U

Am intrat fericit pe uşă, doar ca fericirea mea să fie spulberată. Tatăl meu chiar avea chef de vorbă şi era foarte interesat de noua mea iubită. Îmi schimbam iubitele la câteva luni, dar nici măcar o singură dată nu s-a interesat de ele. Singurul lucru de care era interesat era să mă protejez şi să nu iau boli, dar de data asta este diferit.

Mergem în biroul lui şi începe interogatoriul, aşa că am fost nevoit să îi zic cu lux şi amănunte ce a zis şi Tia, plus alte detalii.

Că ne-am cunoscut la cafeneaua de la campus, ceea ce ştia deja, că am tot văzut-o pe acolo şi a început să îmi placă de ea. Că mi-a luat ceva timp să o conving să iasă cu mine, apoi să devenim iubiţi. I-am mai zis că îi place să picteze, că face voluntariat şi alte tâmpenii.

După ce termin aici clar că ar trebui să îmi scriu într-un carneţel ce l-am minţit ca să nu uit şi să mă dau de gol. Iar după ce mai aştept o lună o să le zic că m-am despărţit de ea. Adică oricum bate la ochi că eu care sunt aşa agitat, să stau cu o tipă mai timidă.

Mama era şi ea acolo, ochi şi urechi să nu-i scape un detaliu. Şi deja începuse cu întrebări jenante de genul: Ce cupa poarta la sutien. Din partea mea aş zice un D de la dotat. Că doar noi bărbaţii chiar ne pricepem la aşa ceva. A - Aproape sâni; B - Binişor; C - Cuprinzători; D - Demni; DD - Deosebit de demni; E - Enormi; F - Falşi; G – Gravitaţionali şi să mai zic la H? Nuuu. Probabil aş fi rău. Şi cam aşa arată semnificaţia mărimii sutienului pentru noi primatele.

Oricum probabil şi tatăl meu are nişte bănuieli. Nu pune el atâtea întrebări fără rost. Dar nu cred că... Şi până să mă mai gândesc la o minciună, adică cam prin ce zonă din oraş stă, aud ceva ce îmi atrage atenţia.

- Nu ştii să minţi.

- Ce? Ce să mint? În legătură cu ce? Clar am fost prins, dar până unde am fost prins?

- Nu te face că nu ştii. Vocea calmă a tatălui meu mă baga în sperieţi. Îmi dă rău cu panica.

- Da m-ai prins, nu e chiar aşa timidă şi nu ne-am cunoscut la facultate ci în club. Diversiune, asta trebuie.

- Nu e vorba de asta. Eu am impresia, sau mai bine zis sunt sigur că Alexsia nu e deloc fată. Simţeam cum mă albesc şi cum sângele îmi părăseşte corpul. Îmi venea să mor cu fiecare secundă şi fiecare cuvânt rostit de tatăl meu. E un tip cu puţin mai înalt decât tine, care a venit cu Tia, şi care a plecat cu tine, după ce te-ai prins de gâtul lui ca un maimuţoi, şi nu mai continui. Vocea lui a rămas calmă până la sfârşit. Iar eu nu puteam să mai neg nimic, şi nici să mai scot o vorbă. Eram pierdut.

- Iluzie optică? Încerc eu să glumesc.

- Nu. V-am văzut şi nu ai ce să negi. Oricum tot vreau să-l cunosc. Măcar să ştiu cu cine îţi petreci tu timpul.

- Supărat?

- Dezamăgit. Mă gândeam că o să vi să ne ceri părerea să vorbim mai mult. Dar e şi vina noastră că nu ne facem timp pentru voi. Îţi accept decizia, dar nu vreau să te văd lingându-te cu el pe stradă, la fel cum nu sunt de acord să faci chestia asta şi cu o fată. Acum eşti liber şi nu uita, vreau să-l cunosc.

- Dacă promiţi că nu-l omorî.

- O să încerc.

Calm până la sfârşit. Probabil mama a făcut cu el un curs de autocontrol şi de psihologie. Mă gândesc că un părinte normal şi-ar renege copilul, l-ar pedepsi, ameninţa, trimite la psihiatru, la biserică, în călugărie la mănăstire şi alte chestii dubioase. Aici mai mult ca sigur e mâna mamei, care din câte ştiu de la Tia, amândouă sunt fujoshi for ever.