O noapte de betie, o viata de iubire

9.U

Da, se pare că m-au crezut aţa de prost încât să facă cea mai proastă mişcare. Asta e cel mai ieftin teatru la care am luat parte. Deşi reacţia lui de la sfârşit mi s-a părut cam deplasată, tot el ţipa după ce a greşit, sau credea că mă impresionează. O să mă impresioneze dacă o să-mi dea drumul mai repede de aici şi nu o să-I mai văd, deja mă oboseşte spectacolul ăsta prost.

După ce individul pleacă, o văd pe Tia cum se ridică nervoasă de pe scaunul de unde asistase în tăcere. Perfect acum după ce mă dezleagă o să plec de aici şi nu o să mă întorc. Dar surpriza, ea nici nu s-a sinchisit să mă dezlege, în schimb am primit o palmă zdravănă. Deci după ce că am stat o oră să suport tot spectacolul, tot eu mi-o iau.

- Cretinule! Nu credeam că eşti aşa de prost.

- Tot eu sunt de vină? Ba m-ai crezut mai prost de atât încât să cred o porcărie de poveste.

- E adevărul idiotule. O cunosc pe aia şi ştiu cum stă treaba. Crezi că dacă mintea îl mai ajutam. Ţin mai mult la tine decât la el.

- Se vede... legat

- Ştiu cât de încăpăţânat eşti şi dacă îţi intră o idee în cap, greu ţi-o mai scoate omul. Aşa că a trebuit să-mi iau toate măsurile.

- Mda să mă legi de un scaun. Oare nu era mai bine să-mi explici tu toată povestea?

- M-am gândit şi la varianta asta, dar ce părere aveai după? Ziceai că e un nesimţit ca nu a putut el să vină să îţi explice?

- Acum nu mă mai interesează, poate era mai bine să nu-l fi întâlnit. Acum stăteam şi eu liniştit în faţa unui monitor.

- Îh catârule. Dacă tot nu înţelegi o să apelez la Adena.

- Mama!

- Dap, totuşi înainte să se căsătorească a fost prietena mea, şi încă este. Şi ştii cât poate fi de convingătoare.

- Şi ce o să îi zici? Că sunt gay? Ai promis că nu o vei face.

- Dacă tot nu înţelegi, o voi face. Şi ea ştie de existenţa acelei făpturi, fiindcă şi eu am fost ameninţată de ea.

- Ok. Mă dau bătut. Măcar zi-mi cine e persoana care m-a ameninţat.

- Chiar vrei să ştii? O cunoşti totuşi destul de bine.

-...

- Katerina, colega ta.

- Ce? Cretina aia?

- Dap, se pare că are destui prieteni încât să facă rău altora.

Mă trezesc zâmbind ca prostul, acum că ştiu cine este, pot să o atac subtil, nu degeaba mi-am ales facultatea asta.

- Gata cu fata asta diabolică, doar nu ai de gând să o omori?

- Nup, dar o să mă joc puţin cu ea.

- Cum?

- O să fac ca toate mesajele, apeluri, mail-uri să ajungă şi la mă-sa şi ta-su. Să văd dacă o să-I mai placă.

- Nu ai toate ţiglele pe cap.

- Ştiu, dar până la urmă am dreptul şi eu la libertate? Am amorţit pe scaunul ăsta.

- Ok, ok acum îţi dau drumul.

...

Pe Alesis nu l-am mai contactat, dacă ştia de toată situaţia putea să îmi spună de la început şi nu mai ajungeam aşa. Dar dacă stau să mă gândesc, nici nu îmi mai pasă de el, parcă nici nu ar fi existat, iar totul a fost un simplu vis.

Cât despre Katerina, ce pot să zic. A avut parte de o surpriză mare când au aflat ai ei cu ce se ocupă, şi se pare că nu era doar ameninţatul, îşi baga nasul în mai multe chestii, aşa că ai ei i-au confiscat cam tot ce ţine de tehnologie, şi acum umbla cu un telefon de pe vremea dinozaurilor, şi este luată şi dusă la facultate de tatăl ei, iar cât despre ieşitul din casa nici nu mai poate fi vorba. Până l-a urmă ea a căutat-o, chiar dacă m-a afectat pe moment, acum nu mai am nimic cu nimeni. Cât despre Tia, am revenit la proastele noastre obiceiuri.

SFÂRŞIT!